Deși omul pare destul de rezistent la scurgerea anilor, specialiștii atrag atenția că pensionarea și bătrânețea trebuie pregătite din timp, pentru ca efectele lor nedorite să fie prevenite. Pe de altă parte, însă, atitudinea "critică" față de o situație nouă ar putea să însemne și o bună adaptabilitate, vigoare psihică și suplețe în gândire.
- Publicitate -
"Am observat că mama mea, după ce a ieșit la pensie, a început să fie cam ciudată. Dintr-odată i s-a topit veselia, vorbește puțin și pare închisă în ea. A lucrat ca funcționar public și mereu a fost în contact cu mulți oameni. În ultimii ani mi se plângea că lumea e tare nervoasă și că abia așteaptă să iasă la pensie. Dar bucuria pensionării a ținut foarte puțin. E așa de schimbată, de zici că nu mai e ea. Vreau s-o ajut, dar nu recunoaște nici în ruptul capului că are probleme. Tot timpul a fost o mamă foarte protectoare și a ținut ca noi, copii, să nu ne dăm seama atunci când ea sau tata treceau prin momente mai grele, și au fost destule. Așa a fost obișnuită. Cred că din cauza asta nu ni se plânge deloc nouă, celor din familie, ca să nu ne supere. În schimb, le-a spus prietenelor ei că suferă enorm, că îi vine să plângă din orice, ea, care niciodată n-a fost o plângăcioasă. Nu știu ce să mai cred. Se apucă de o treabă, apoi renunță. Este ceva trecător sau ar putea să cadă într-o depresie, din care să n-o mai scoatem niciodată? Mi-e frică de tot ce înseamnă boală psihică, pentru că avem în familie pe cineva cu probleme din astea și nu ne este ușor deloc. Vă mulțumesc. Luminița Aioanei, 34 ani.
Pensionarea și bătrânețea – asociate cu inutilitatea
De regulă, persoanele vârstnice au o labilitate afectivă, fiind mai emotive și mai impresionabile decât au fost în tinerețe - ne-a explicat Speranța Băcana. Aceste stări pot fi însoțite și de tendința de izolare și, nu de puține ori, de o stare depresivă. De aceea, consideră că multe persoane, odată cu ieșirea la pensie, se simt deja bătrâne, în primul rând din cauza atitudinii lor față de pensionare și bătrânețe. Indiscutabil, au nevoie de o evaluare corectă și riguroasă a situațiilor care le modifică esențial tonusul.
Pentru că pensionarea și, implicit, bătrânețea sunt asociate, în primul rând, cu inutilitatea, slăbiciunea, izolarea socială, abandonarea vechilor preocupări accentează ceea ce specialiștii numesc îmbătrânire psihologică. Din această cauză acest moment trebuie pregătit din timp la nivel psihic de fiecare individ în parte.
Familia trebuie să se implice
Înainte de toate, psihologul este de părere că bătrânii trebuie ajutați să-și învingă temerile, să nu mai fie atât de rigizi în concepțiile lor și să se adapteze la noile situații, de care, oricum nu scapă nimeni, chiar dacă tot specialiștii sunt de părere că adaptabilitatea organismului scade odată cu vârsta. Și nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că pe fondul unei capacități de adaptare și de apărare scăzută, incidența bolilor crește.
De aceea, pentru a identifica toți agenții stresanți care au dus la schimbările de comportament ale mamei dumneavoastră, discutați cu multă grijă cu ea, alegeți-vă cuvintele cele mai potrivite și, mai ales, tonul să fie unul foarte cald, deloc mustrător. Faceți-o părtașă la tot ceea ce se întâmplă în familie, rugați-o să vă ajute, cereți-i părerea atunci când luați vreo hotărâre importantă chiar dacă nu vă stă în obicei etc., astfel încât să depășească sentimentul inutilității care o macină după ce și-a abandonat munca de o viață. Asta, pentru că mecanismele de adaptare la noua situație se corelează foarte bine cu modul de viață al individului, cu felul în care își umple timpul în această nouă fază a vieții. Nu degeaba se spune că e mare lucru să accepți bătrânețea, că fiecare vârstă poate fi frumoasă în felul ei și, mai ales, să faci tot ce se poate pentru a îmbătrâni frumos. Acceptând realitatea și sprijiniți de familie, "boala pensionării" ar putea fi un... diagnostic de care să nu aveți niciodată parte.
