"Din motive personale, trebuie să plec de la firma la care sunt încă angajat. Mi-am scris demisia, dar șeful nici nu vrea să audă. Mi-a dat de înțeles că urmează și vremuri mai bune pentru firmă, n-are rost să plec. Acum se cere caracterizare de la fostul loc de muncă și nu vreau să forțez, însă, totuși, trebuie să plec. Cum să procedez, ca să-mi las loc de bună-ziua, cum se spune pe la noi?" – întreabă un cititor.
- Publicitate -
xxx
"Cititorul dumneavoastră nu a precizat care sunt motivele care l-au determinat să-și schimbe locul de muncă. Dacă, însă, acestea ar fi de natură financiară, ar trebui să aibă o discuție sinceră cu șefii, cu atât mai mult cu cât i s-a dat de înțeles că ar fi posibilă o mărire de salariu" – ne-a spus Mihaela Crivea, specialist în probleme de muncă. În astfel de situații, în general, când este vorba despre salariați devotați locului de muncă, se caută soluții pentru menținerea lor în schemă. Tocmai de aceea, nici atitudinea salariaților nu trebuie să fie drastică atâta timp cât este loc de negociere.
Însă, dacă, în cele din urmă, decizia salariatului este definitivă, el nu poate fi ținut cu forța, iar angajatorii știu că pot fi acuzați de încălcarea legii dacă fac astfel de presiuni. Totul, din cauză că refuzul angajatorului de a lua act de demisia unui angajat și de a o înregistra constituie contravenție, sancționată de legislația muncii cu amendă cuprinsă între 1.500 lei și 3.000 lei. Iar în situațiile extreme, angajatul ar putea să trimită cererea de demisie conducerii firmei, prin poștă, printr-o scrisoare cu confirmare de primire. Iar în eventualitatea în care s-ar ajunge în instanță, această corespondență ar constitui un mijloc de probă.
