"Eu sunt mare iubitoare de animale și este dreptul meu să cresc în apartament un câine de talie mică, animal care în niciun caz nu deranjează mai mult decât copiii vecinilor. Iubesc și copiii, deci le suport larma, și când se joacă în curtea blocului, și când se joacă prin apar-tamentele lor, au energie, normal, trebuie să și-o consume. Ceea ce nu înțeleg este de ce, de exemplu, persoanele fără copii trebuie să suporte năzbâtiile din familiile care au câți copii le-a dat Domnul, iar locatarii care nu vor să crească animale de companie la bloc, fac atâta scandal dacă vecinii lor au un animăluț? La un câine, dacă țipi, se potolește. Eu am vecini care țipă din toți rărunchii la copiii lor, și tot nu se potolesc. Cu scuzele de rigoare pentru comparație, eu cred că e un subiect care trebuie analizat, nu luat în râs" – aceasta este supărarea cititoarei noastre, Delia Mirea, care vrea să știe dacă există o lege care să interzică locatarilor să crească animale de companie la bloc, după cum îi spun vecinii săi, deranjați de micuțul Canishe pe care îl crește de doi ani, dar și de faptul că animalul nu apare pe lista cu cheltuielile lunare de întreținere.
- Publicitate -
Legea nu spune nimic
Referitor la obligațiile financiare ale stăpânilor animalelor de companie, legislația asociațiilor de proprietari nu prevede nimic. La fel de adevărat este însă că nici nu interzice asociației să ia anumite măsuri împotriva locatarilor care-și ignoră responsabilitățile ce le revin ca stăpâni ai animalelor. Lucru care se și întâmplă, căci există multe asociații care stabilesc, în cadrul adunărilor generale, ce obligații trebuie să-și asume stăpânii animalelor de companie. Practic, este vorba despre o măsură care se referă strict la plata unei sume fixe lunare cu titlu de "cheltuieli pe beneficiari" (în condițiile prevăzute la art. 47 lit.d din Legea nr. 230/2007 și art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 1.588/2007), care se aplică pentru numărul de animale de casă pe care îl deține un proprietar.
