Potrivit specialiștilor, comportamentul agresiv face parte din viața noastră, dar se manifestă diferit la fiecare dintre noi.
- Publicitate -
Neliniștită de comportamentul extrem de agresiv al băiețelului său, care abia în luna decembrie va împlini trei ani, Anita Inelaru (31 ani) ne-a mărturisit că nu prea știe cum să reacționeze la manifestările nepotrivite ale micuțului: "S-ar putea să fie și vina noastră, că l-am alintat prea mult, fiind singurul nostru copil. Ne-am zis cu toții că o să crească și o să-i vină mintea la cap, dar la el e din ce în ce mai rău. Ca să nu mai spun că în casă ridică mâna la noi, aruncă de multe ori cu ce nimerește după noi, este foarte obraznic și se înfurie dacă nu-i faci pe plac. Asta n-ar fi nimic dacă atunci când ieșim la plimbare nu s-ar purta la fel și cu străinii, fără niciun motiv. Săptămâna trecută ne-am dus la un loc de joacă pentru copii și a trebuit să plec cu coada între picioare pentru că i-a lovit pe toți copiii care se jucau acolo. Pur și simplu se ducea la ei și le dădea câte o palmă peste față. Stau și mă gândesc dacă o să mi-l țină la grădiniță! Eu tot încerc să-l iau cu binișorul, dar tot nu reușim să ne înțelegem ca lumea. Nu dispun de bani ca să-l duc la psiholog, dar sper să mă ajutați un pic prin rubrica dumneavoastră. Vă mulțumesc din suflet!".
v v v
Psihologul Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723.371487), apreciază că acest tip de comportament al copilului poate fi privit prin prisma unei duble perspective: fie este un răspuns la situațiile percepute de copil drept frustrante sau stresante, fie agresivitatea este un mod de afirmare a personalității.
De exemplu, refuzul părinților la o cerință a copilului, un conflict cu alți copii din cauza unei jucării, să zicem, pot determina descărcări de agresivitate prin vorbe urâte, lovituri, crize de furie sau prin gesturi.
Din alt punct de vedere, comportamentul agresiv al copilului poate fi considerat un mod de afirmare a personalității, dar mai ales o modalitate privilegiată de comunicare a propriilor exigențe față de ceea ce îl înconjoară.
Alte cauze ale agresivității
În cele mai des întâlnite cazuri, cauzele agresivității ar fi următoarele: l copilul se simte supraîncărcat de activitățile cărora trebuie să le facă față l poate deveni agresiv și dacă se produce o schimbare majoră în viața lui, cum ar fi, de pildă, un nou frățior l când alți copii îl tachinează și se iau de el, copilul poate reacționa cu furie l faptul că are tot felul de probleme la școală l jocurile video și de calculator violente, excesul de filme sau muzică sunt alte cauze ale agresivității.
Agresiv în orice situație
Dacă micuțul are un comportament agresiv în orice situație, atunci această conduită poate avea altă semnificație: atragerea atenției părinților mult prea ocupați, dorința de a depăși o stimă de sine scăzută, tensiunea sau chiar violența în familie, pe care o exprimă prin furie. "De aceea, trebuie să faceți eforturi și să comunicați cu micuțul pentru că numai astfel puteți descoperi care este motivația reacțiilor lui agresive. În felul acesta veți ști cum să interveniți. Dacă nu reușiți să rezolvați problema, va trebui să apelați la sfatul unui psiholog" - atrage atenția specialista.
Frica duce la furie
Sunt situații când agresivitatea este motivată de frică și se amplifică prin nesiguranță și crize de furie. Asta, întrucât copiii din această categorie nu au încredere în ceilalți, se simt amenințați și atunci caută un antidot pentru reducerea fricii prin izbucniri furioase, încercând să câștige respect prin acest tip de comportament. Iar dacă și reușesc să obțină supunere de la ceilalți copii, atunci agresivitatea lor se întărește și se manifestă în tot mai multe situații.
Despre ceea ce este practic de făcut în astfel de situații, citiți în următoarea ediție a ziarului nostru.
