Mass-media, televiziunea, ne bombardează cu informații și, mai ales, cu imagini erotice. Posibil ca această realitate să le inducă tinerilor falsa impresie că sexul este totul în viață. Specialiștii recomandă mamelor și, în general, părinților, să fie alături de copiii lor, nu neapărat atunci când încep viața sexuală, ci, mai ales, în momentul în care își pun diverse întrebări despre sexualitate.
- Publicitate -
"Am o fetiță, care va împlini 16 ani pe 3 martie. Nu pot să mă plâng, avem o relație foarte apropiată, însă când vine vorba despre teme sexuale, mă blochez și mă simt foarte stânjenită. Pur și simplu nu sunt în stare să-i spun deschis anumite lucruri, deși îmi doresc enorm.
N-o să uit niciodată că, pe la 13 ani, a venit la mine și m-a întrebat dacă pastilele anticoncepționale sunt periculoase pentru sănătatea femeii. M-am uitat atât de urât la ea atunci, și tot ce am găsit eu de cuviință să-i spun a fost că este prea mică pentru astfel de întrebări. Când mi-a explicat că nici măcar nu s-a gândit să-și facă un prieten, m-am simțit tare prost. În realitate, ea știa că folosesc anticoncepționale, mai citea prin reviste diverse lucruri despre efectul acestora și era îngrijorată să nu mă îmbolnăvesc din cauza lor.
N-aș spune că-mi pare rău, căci și acum sunt la fel de nepregătită să-i dau explicații pe teme sexuale. Totuși, îmi doresc mult să-mi înfrâng emoțiile și să pot să-i deschid ochii în această direcție, mai ales că și-a făcut un prieten, de care este tare îndrăgostită.
Citesc permanent această rubrică și m-am gândit că aș putea beneficia și eu de existența ei. Vă mulțumesc și vă doresc mult bine". (Rodica L., 39 ani).
Psihologul Speranța Băcana recomandă mamelor și, în general, părinților, să fie alături de copiii lor, nu neapărat atunci când încep viața sexuală, ci, mai ales, în momentul în care își pun diverse întrebări despre sexualitate. Categoric, nu sunteți singura mamă care se simte stânjenită de întrebările copilului său, dar atrage atenția că, în general, adolescenții simt nevoia să discute cu cei apropiați, de regulă, cu mamele, în care au cea mai mare încredere, iar acestea trebuie să se preocupe să-i ajute.
Foarte mulți părinți nu-și dau seama că a vorbi cu copiii despre sex nu se reduce numai la discuții despre actul sexual, despre încurajarea lui, ci, mai cu seamă, la discuții sincere despre luarea deciziei de a începe viața sexuală, despre responsabilitatea pe care o presupune o asemenea experiență, despre modele, valori și, nu în ultimul rând, despre consecințe și riscuri.
Cum trebuie ajutați copiii în astfel de situații?
Înainte de orice, părinții trebuie să accepte că la pubertate nu apar doar schimbări fizice la copiii lor, ci și de comportament. Pentru că, deși adolescenții ar putea fi pregătiți din punct de vedere fizic să-și înceapă viața sexuală, dacă nu sunt pregătiți să se gândească și la consecințele acestei decizii, apar deja problemele. "Îl iubeam așa de mult și eram sigură că relația fizică ne va apropia și mai tare și nu se va gândi la altele. Din păcate, deși am fost împreună câteva luni, tot mi-a dat papucii pentru alta!"
În astfel de situații, adolescenții au nevoie de sprijinul părinților, care au datoria să-i învețe cum se iau cele mai bune hotărâri în viața sexuală și că, în afară de abstinență, prezervativele sunt singura metodă care oferă protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv SIDA.
De asemenea, să le explice că relațiile adevărate nu înseamnă doar sex, ci apropiere sufletească și grija ca celălalt să nu sufere, înseamnă nu doar tandrețe, ci mult respect de sine și față de partener.
Și, atenție, nu este bine ca hotărârile privind viața sexuală să fie luate cu ochiii în ograda vecinului, ci doar în funcție de simțămintele personale, fără intenția de a face rău celuilalt. Copiii trebuie să știe că dragostea și dorința nu sunt același lucru, că preocuparea față de relația sexuală este normală, dar că a te gândi la sex nu se reduce neapărat și la începerea vieții sexuale, care trebuie, însă, privită cu încredere în sine, nicidecum cu vinovăție.
x x x
Părinții, dar și învățătorii și profesorii, pot afla cum să răspundă, într-un limbaj specific fiecărei vârste, fără a afecta în vreun fel universul moral sau religios al copilului, întrebărilor și neliniștilor reale ale copiilor și adolescenților, având drept ghid lucrarea "Educație sexuală pentru copii și adolescenți", scrisă de autoarea canadiană Meg Hickling, ghid celebru în Canada.
