Abia atunci când elevii "vor da buzna la orele de religie așa cum o fac la cele de educație sexuală, Ministerul Educației ar putea introduce obligatoriu religia în programa școlară (A. Potcoavă, din Constanța)
- Publicitate -
Inițiativa predării religiei în școlile de stat din România datează din ianuarie 1990, cu mult înainte ca autoritățile post-comuniste să fi avut răgazul de a întreprinde reforme în sistemul de învățământ și a aparținut lui Nicolae Stoicescu (ministru al Cultelor în scurta perioadă post-decembristă de existență a acestei instituții), în colaborare cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
Inițial, s-a avut în vedere un sistem de ore facultative, în ciclurile preuniversitare, fără notarea elevilor. Programa era menită să ofere, conform mitropolitului Daniel al Moldovei și Bucovinei, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, o alternativă nu doar față de "umanismul ateu" al epocii comuniste, ci și față de un anume "umanism nihilist" care ar fi fost livrat școlarilor după Revoluție.
Prin limbajul său, mai ales prin acordarea unui statut dublu (disciplină opțională și facultativă) orelor de educație moral-religioasă, protocolul semnat atunci a inaugurat seria de ambiguități care aveau să afecteze pînă azi statutul disciplinei "religie" în școlile românești.
"Nu fac parte dintr-o familie în care să se fi spus, la fiecare masă, rugăciuni speciale sau în care să se fi ținut posturile în întregime. Dar, din moși strămoși, am învățat că minimele cunoștințe de religie te ajută să înțelegi că nu este bine să faci rău aproapelui, că nu este bine să destrami o familie, mai ales dacă există și copii, că nu este bine să treci nepăsător pe lângă cineva aflat în suferință, că nu este corect să minți și să înjuri, să jignești, să duci bârfele de colo-colo, că în biserică, dar și în toate locurile publice, trebuie să te îmbraci decent, să vorbești decent, că nu este bine să fii trufaș, lăudăros, lipsit de bun simț.
Eu am ținut seamă, atât cât am putut, ca om cu slăbiciunile lui, de aceste… propovăduiri și vă spun cu toată sinceritatea unei persoane destul de aplecate către nou că nu mi-a mers rău deloc. Din păcate, deși părinții mei au reușit cu mine, eu nu reușesc, la rândul meu, să-mi conving copiii că religia ne învață câteva din lucrurile spuse mai înainte. Probabil că eu n-am avut metodele de convingere potrivite, însă mi-e teamă că nici școala nu le-a avut. Atâta vreme cât elevii vor percepe religia ca pe ceva impus, n-o s-o accepte niciodată. Lor trebuie să li se explice clar că religia îi învață, nu doar să pășească pe drumul libertății, ci și s-o înțeleagă mai bine.
Astăzi, când libertatea și democrația și-au deschis porțile și pentru români, persoane cu har le-ar putea insufla copiilor dragoste pentru toate științele, inclusiv pentru cea care ne vorbește despre Dumnezeu. Astăzi, când libertinajul multor elevi se traduce și prin atitudini antisociale, prin îmbuibare cu sex, scandal și crime, este atât de deplasat să fie propovăduite valorile morale cu ajutorul religiei în școli?"
(Mara Dismănean, din Constanța)
"Lecții de școala vieții" în orele de religie
Cititoarea noastră nu este împotriva educației sexuale în școli ("este foarte necesară și ea, dacă este corect susținută, ceea ce mă îndoiesc!"), însă nu înțelege de ce, în condițiile în care elevii sunt suprasaturați de informații cu tentă sexuală, totuși, numărul violurilor și al avorturilor a crescut, fetele care își încep viața sexuală din copilărie sunt din ce în ce mai multe, numărul raporturilor sexuale din incinta unităților de învățământ este alarmant etc. Pornind de la ceea "ce se vede rău și cu ochiul liber în conduita majorității tinerilor de atăzi", ca părinte a doi adolescenți și-ar dori sincer ca orele de religie, facultative sau obligatorii, să fie susținute de către specialiști în teologie, dar în egală măsură și în psihologie. "Nu sunt de acord ca elevii să fie îndoctrinați cu termeni religioși dificili, din care să nu înțeleagă nimic, însă cred că dacă teologii ar fi și absolvenți de psihologie, ar ști să-i atragă pe tineri la cursurile lor, fără prea mari eforturi, așa cum o fac, de exemplu, sexologii. În momentul în care elevii vor merge la cursurile de teologie așa cum se duc la cele de educație sexuală, Ministerul Educației ar putea să ceară, fără probleme, obligativitatea orei de religie în școli".
Dumneavoastră ce părere aveți, dragi cititori, despre acest punct de vedere?
