În ziarul nostru din 16 august a.c., a apărut articolul "Obiectivul reformei psihiatriei românești: Crearea unei punți de legătură între bolnavi și societate", în care directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Petre Dinică, atrăgea atenția că ținta reformei în domeniul psihiatriei este incluziunea socială a persoanelor cu diferite dizabilități.
- Publicitate -
A devenit deja o tradiție - și ne simțim onorați pentru asta -, ca articolele publicate în ziarul nostru să atragă reacții din partea cititorilor, reacții care, de foarte multe ori îi sensibilizează și pe cei vizați să reacționeze.
Având în propria familie un bolnav cu probleme psihice, cititoarea Clara Atudorei (52 de ani), din Constanța, a simțit nevoia să ne spună că obiectivul reformei psihiatriei românești, respectiv crearea unei legături între bolnav și societate, despre care a citit în articolul mai sus invocat, nu este o vorbă-n vânt.
Cele povestite în continuare de ea sunt lucruri despre viață, durere și credință, în care a fost atrasă din cau-ză că nu a suportat să-i întoarcă spatele unei nepoate, așa cum propria ei mamă a făcut-o când aceasta era doar o copilă de patru ani. "Nepoata mea a împlinit 30 de ani chiar de Sfânta Maria. Eu cred că acest nume, a ajutat-o să se mențină pe linia de plutire până acum, deși ar fi avut sufi-ciente motive să clacheze".
30 de ani trăiți lângă o mamă imaginară…
Marcată de o iubire fără speranță (nu pentru vreun băiat, cum ar fi normal la vârsta ei, ci pentru cea care a adus-o pe lume), Maria este una dintre tinerele care n-au reușit să-și găsească încă rostul și drumul în viață din cauza acestei sufe-rințe, care, încet-încet, i-a îmbolnăvit sufletul. După ce s-a stins bunica paternă, cea care i-a ținut loc de mamă, tânăra a căzut în depresie. Câteva luni, a refuzat orice colaborare cu puținele rude pe care le mai avea, nedorindu-și altceva decât să-și vadă mama.
"Am reușit s-o găsim pe mama ei, după atâta amar de vreme, deși, culmea, locuiește în Năvodari. Să nu vă imaginați că a avut loc cine știe ce scenă de tandrețe la întâlnirea celor două! Întuind că fiica sa i se va agăța de gât și-i va amenința căsnicia, i-a strivit, cu sânge rece, toate speranțele, interzicându-i categoric s-o mai caute. După care, dusă a fost" - ne-a povestit cititoarea noastră.
Această întâlnire, în loc să anuleze tot răul de până atunci, cum a sperat Maria, vreme de 30 de ani, i-a schimbat în și mai rău soarta. A fost momentul în care se punea la modul cel mai serios problema internării ei într-un spital de boli psihice, lucru pe care nu doar tânăra, ci și apropiații îl refuzau.
Talentul de a descifra dezastrul din sufletele pacienților
Chiar și în această situație - limită, Clara Atudorei se întreba ce poate să-ți facă psihiatrul, când tu ești vraiște? Probabil, îți interzice cafeaua, țigările și băuturile cofeinizate, îți prescrie o rețetă, două, te cheamă la control, eventual mai discută cu tine, dacă are timp…
"Ei, aflați că lucrurile nu stau deloc așa. Sau cel puțin în cazul doamnei doctor psihiatru Liliana Bandrabur, de la Spitalul de Psihiatrie Palazu Mare. În desele vizite făcute la spital, am avut ocazia să văd cu ochii mei cu cât calm și tandrețe încearcă să oblojească sufletele bolnavilor, atât dânsa, cât și personalul cu care lucrează, indiferent de funcție.
N-am nici un interes să-i fac reclamă, nu are nevoie de așa ceva (o dovedesc și cozile nesfârșite de la ușa cabinetului său), dar am simțit nevoia să vă povestesc
aceste lucruri pentru că foarte multă lume fuge de spitalul din Palazu Mare, fără să știe că, de fapt, aici există medici cu mult suflet și foarte buni profesioniști."
De asemenea, având în vedere că foarte multă lume are probleme psihice, chiar dacă nu foarte grave, cititoarea noastră consideră că este bine să afle și alții cât de important este ca un psihiatru să discute cu bolnavul, dar să știe cum s-o facă ("Pardon, să vrea s-o facă așa cum trebuie, căci de știut, cred că știu toți doctorii, numai că unii au probleme de comunicare!").
xxx
Chiar dacă începerea unui program de recuperare psihică poate să cauzeze suferință, conflict și confuzie, pe termen lung, el îl va ajuta pe bolnav să nu mai vadă viața în negru și, de ce nu?, să se reintegreze în societate.
În ziarul nostru din 16 august a.c., a apărut articolul "Obiectivul reformei psihiatriei românești: Crearea unei punți de legătură între bolnavi și societate", în care directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Petre Dinică, atrăgea atenția că ținta reformei în domeniul psihiatriei este incluziunea socială a persoanelor cu diferite dizabilități.
A devenit deja o tradiție - și ne simțim onorați pentru asta -, ca articolele publicate în ziarul nostru să atragă reacții din partea cititorilor, reacții care, de foarte multe ori îi sensibilizează și pe cei vizați să reacționeze.
Având în propria familie un bolnav cu probleme psihice, cititoarea Clara Atudorei (52 de ani), din Constanța, a simțit nevoia să ne spună că obiectivul reformei psihiatriei românești, respectiv crearea unei legături între bolnav și societate, despre care a citit în articolul mai sus invocat, nu este o vorbă-n vânt.
Cele povestite în continuare de ea sunt lucruri despre viață, durere și credință, în care a fost atrasă din cau-ză că nu a suportat să-i întoarcă spatele unei nepoate, așa cum propria ei mamă a făcut-o când aceasta era doar o copilă de patru ani. "Nepoata mea a împlinit 30 de ani chiar de Sfânta Maria. Eu cred că acest nume, a ajutat-o să se mențină pe linia de plutire până acum, deși ar fi avut sufi-ciente motive să clacheze".
30 de ani trăiți lângă o mamă imaginară…
Marcată de o iubire fără speranță (nu pentru vreun băiat, cum ar fi normal la vârsta ei, ci pentru cea care a adus-o pe lume), Maria este una dintre tinerele care n-au reușit să-și găsească încă rostul și drumul în viață din cauza acestei sufe-rințe, care, încet-încet, i-a îmbolnăvit sufletul. După ce s-a stins bunica paternă, cea care i-a ținut loc de mamă, tânăra a căzut în depresie. Câteva luni, a refuzat orice colaborare cu puținele rude pe care le mai avea, nedorindu-și altceva decât să-și vadă mama.
"Am reușit s-o găsim pe mama ei, după atâta amar de vreme, deși, culmea, locuiește în Năvodari. Să nu vă imaginați că a avut loc cine știe ce scenă de tandrețe la întâlnirea celor două! Întuind că fiica sa i se va agăța de gât și-i va amenința căsnicia, i-a strivit, cu sânge rece, toate speranțele, interzicându-i categoric s-o mai caute. După care, dusă a fost" - ne-a povestit cititoarea noastră.
Această întâlnire, în loc să anuleze tot răul de până atunci, cum a sperat Maria, vreme de 30 de ani, i-a schimbat în și mai rău soarta. A fost momentul în care se punea la modul cel mai serios problema internării ei într-un spital de boli psihice, lucru pe care nu doar tânăra, ci și apropiații îl refuzau.
Talentul de a descifra dezastrul din sufletele pacienților
Chiar și în această situație - limită, Clara Atudorei se întreba ce poate să-ți facă psihiatrul, când tu ești vraiște? Probabil, îți interzice cafeaua, țigările și băuturile cofeinizate, îți prescrie o rețetă, două, te cheamă la control, eventual mai discută cu tine, dacă are timp…
"Ei, aflați că lucrurile nu stau deloc așa. Sau cel puțin în cazul doamnei doctor psihiatru Liliana Bandrabur, de la Spitalul de Psihiatrie Palazu Mare. În desele vizite făcute la spital, am avut ocazia să văd cu ochii mei cu cât calm și tandrețe încearcă să oblojească sufletele bolnavilor, atât dânsa, cât și personalul cu care lucrează, indiferent de funcție.
N-am nici un interes să-i fac reclamă, nu are nevoie de așa ceva (o dovedesc și cozile nesfârșite de la ușa cabinetului său), dar am simțit nevoia să vă povestesc
aceste lucruri pentru că foarte multă lume fuge de spitalul din Palazu Mare, fără să știe că, de fapt, aici există medici cu mult suflet și foarte buni profesioniști."
De asemenea, având în vedere că foarte multă lume are probleme psihice, chiar dacă nu foarte grave, cititoarea noastră consideră că este bine să afle și alții cât de important este ca un psihiatru să discute cu bolnavul, dar să știe cum s-o facă ("Pardon, să vrea s-o facă așa cum trebuie, căci de știut, cred că știu toți doctorii, numai că unii au probleme de comunicare!").
xxx
Chiar dacă începerea unui program de recuperare psihică poate să cauzeze suferință, conflict și confuzie, pe termen lung, el îl va ajuta pe bolnav să nu mai vadă viața în negru și, de ce nu?, să se reintegreze în societate.
