Se pot reproșa multe tinerilor, dar nu la modul grosier, urlând sau gesticulând necontrolat, pentru că nu așa îi vom convinge că avem dreptate. La rândul lor, și tinerii au să le facă reproșuri adulților, de regulă pe probleme de atitudine, sugerându-le că de multe ori uită să le fie modele pozitive.
- Publicitate -
Speranța V., încă minoră (va împlini 18 ani pe 26 decembrie), ne-a mărturisit că a avut inima foarte strânsă atunci când a luat decizia să ne contacteze doar pentru a aduce propriilor părinți câteva reproșuri. A simțit nevoia să se scuze, spunându-ne că nu mai suportă conflictele interminabile dintre părinții săi. Totuși, acceptă ideea că face parte dintr-o generație cam rebelă, dar este conștientă că nu prea a avut de învățat de la cei care au adus-o pe lume să fie altfel. La vârsta ei, nici măcar un prieten nu are. Mai rău este că în calculele de viitor nu intră, cel puțin deocamdată, întemeierea unei familii, atâta vreme cât propria ei familie "este varză. Îmi doresc dragoste, dar îmi dau seama că familia, cel puțin cea din care eu fac parte, este un loc în care dragostea este omorâtă încet-încet. Toți sunt speriați că sunt prea multe divorțuri în țară. Oare este mai bine să stea oamenii împreună fără să se iubească și să se jignească non-stop? Este corectă o relație de formă, în care niciun partener să nu se simtă fericit și împlinit, dar amândoi să joace un teatru ieftin doar de dragul copiilor? Eu aș zice simplu: mai bine lipsă! Prefer să rămân cu poveștile de iubire din romanele mele și să nu ajung să trăiesc, precum mama și tata, coșmarul unei căsătorii. Vreți să știți ce am văzut până acum la ai mei? Numai certuri și scandaluri, tot felul de neînțelegeri, teatru ieftin. Și cum credeți că am fost educată? Să fiu cuminte, iar când nu ascult, sunt certată și amenințată. De când m-am apucat de fumat, am viața și mai amară! Păcat că părinții nu s-au gândit că în ei nu pot avea niște modele, din moment ce la noi în casă scrumierele sunt veșnic pline de la țigările lor! E atâta teatru la ai mei, sunt varză, mi s-a făcut lehamite!"
Certurile i-au afectat puterea de concentrare
Principala problemă care a obligat-o pe Speranța să spargă gheața tăcerii este aceea că din cauza atmosferei tensionate nu poate învăța pentru examene. Oricât de mult s-a străduit, n-a reușit să evite nici scandalurile, nici să-și împace părinții. Se simte groaznic, debusolată și nici pe umărul cunoscuților nu vrea să plângă. Nădejdea ei stă în sprijinul pe care un psiholog ar fi dispus să i-l acorde: "Aș fi mers la un cabinet specializat, dar în condițiile în care părinții îmi reproșează că oricum cheltuie enorm pe meditațiile mele pentru facultate, asta mai lipsește, să le cer alți bani, pe criza asta. Și mai e problema că părinții îmi cer socoteală la sânge pentru orice leu cheltuit, cu chitanțe, n-ați văzut așa ceva, le e frică să nu iau droguri. Chiar și așa, dacă se nimerește să fie cineva străin de față, se dau mari grandomani cu mine. Altă piesă ieftină!".
v v v
Nu-ți face griji, dragă Speranța, pentru că psihologul Alina Pandrea a înțeles foarte bine situația în care te afli. Cu părere de rău că ești nevoită să asiști la atâtea certuri, totuși, specialista îți recomandă să faci eforturi și să nu te învinovățești, pentru că nu este vina ta că ei se ceartă și nici nu-ți revine ție responsabilitatea de a-i împăca. Totuși, poți încerca, atunci când apele sunt mai limpezi, să vorbești cu ei și să le explici cum te simți tu atunci când ei fac scandal. De asemenea, în măsura în care ai această posibilitate, evită să mai asiști la certuri, alegând, de ce nu, o plimbare în aer liber! Pe de altă parte, ar fi posibil ca părinții tăi să nu-și dea seama cât de stresată ești de conflictele lor, pentru stingerea cărora, de exemplu, ai putea încerca să le scrii o scrisoare, dacă simți că așa te-ai putea exprima mai ușor. Așa cum, dealtfel, prin publicarea acestor rânduri, ai și făcut-o, involuntar. Dacă efectele ei vor fi cele așteptate de tine, te rugăm să ne scrii!
