Incapacitatea de a învăța este o boală

"Am un băiețel în vârstă de patru ani, pe care l-am născut, din cauza unor probleme severe de sănătate, la vârsta de 41 de ani, după ani grei de tratamente pentru fertilitate. La nenumăratele controale medicale pe care le-am făcut în cele nouă luni de sarcină, medicul mi-a spus, de fiecare dată, că totul este în ordine. De fapt, și acum, din punct de vedere fizic, totul este OK. Totuși, mă tem ca micuțul meu să nu aibă probleme de natură psihică, din cauză că am impresia că, în comparație cu alți copii de vârsta lui, mintea lui reacționează mai greu. De asemenea, și cu vorbitul a avut și mai are încă mici probleme.

Sunt abonată la ziarul dumneavoastră și citesc întotdeauna această rubrică. Este și motivul pentru care am îndrăznit să vă deranjez, sperând să aflu de la un specialist care ar fi semnele care anunță o slabă capacitate de învățare la copii, pentru a ști ce am de făcut în continuare. Cu mii de mulțumiri pentru că ne întindeți mâna la greu, Daniela Popa, din Tuzla".

vvv

Psihologul Speranța Băcana a dorit să prezinte, succint, cele mai obișnuite semne care prevestesc incapacitatea de a învăța la copiii preșcolari, căci, aceasta este o boală care afectează capacitatea de a învăța și, mai devreme sau mai târziu, se manifestă prin performanțe slabe. Mai grav este că aceasta poate fi o "boală" pe viață, cu impact semnificativ în activitățile zilnice, în relații și, eventual, în muncă.

Dezvoltarea lentă a limbajului

Pentru a putea fi considerate semne prevestitoare ale incapacității de învățare este foarte important ca acele semne suspecte să fie prezente continuu de-a lungul timpului - este de părere psihologul, subliniind că orice copil normal poate prezenta ocazional unul sau două dintre astfel de comportamente, pe parcursul dezvoltării sale.

În legătură cu limbajul, semnele pot fi dezvoltarea înceată în rostirea cuvintelor și a formulării propozițiilor, problemele de pronunție, dificultăți în învățarea de cuvinte noi, dificultăți în executarea unor comenzi simple sau în înțelegerea întrebărilor, în exprimarea dorințelor, dar și pierderea interesului atunci când i se citește sau i se povestește ceva.

Dificultăți de mișcare

În aceeași categorie intră și lipsa ușurinței de mișcare, dificultăți în manevrarea obiectelor mici, în legarea șireturilor, a încheierii nasturilor sau a altor activități in-dividuale, evitarea coloratului, stângăcie la alergat, sărit sau cățărat etc.

Probleme de memorare

Ar trebui să dea de gândit părinților și problemele în memorarea zilelor săptămânii, a procedurilor de zi cu zi, în reținerea ideilor de bază, precum culoarea obiectelor, mărimea sau forma acestora.

Comportamentul în societate

Pot fi considerate suspecte și dificultățile de interacționare cu alții și dacă micuțului îi place să se joace singur, este predispus la schimbări bruște de temperament, se simte repede frustrat și este dificil de ținut în frâu.

Psihologul apreciază că acest subiect delicat nu poate fi epuizat într-un articol de ziar, de aceea recomandă, nu doar cititoarei noastre, ci și tuturor părinților care observă astfel de semne la copiii lor, să ia neîntârziat legătura cu un specialist în psihologia copilului.

"Am un băiețel în vârstă de patru ani, pe care l-am născut, din cauza unor probleme severe de sănătate, la vârsta de 41 de ani, după ani grei de tratamente pentru fertilitate. La nenumăratele controale medicale pe care le-am făcut în cele nouă luni de sarcină, medicul mi-a spus, de fiecare dată, că totul este în ordine. De fapt, și acum, din punct de vedere fizic, totul este OK. Totuși, mă tem ca micuțul meu să nu aibă probleme de natură psihică, din cauză că am impresia că, în comparație cu alți copii de vârsta lui, mintea lui reacționează mai greu. De asemenea, și cu vorbitul a avut și mai are încă mici probleme.