"Dacă nu aș fi citit chiar în Cuget liber de ieri despre bolnavul din Poiana care s-a spânzurat din cauza durerilor insuportabile, nu mi-aș fi luat inima în dinți să vă contactez. Chiar nu știu cum voi fi judecată de oamenii care o să citească aceste rânduri și, sincer vă spun, nici nu îmi pasă. Îmi pasă, în schimb, de durerile foarte mari pe care le are tatăl meu, în vârstă de 81 de ani, bolnav de cancer, care ne roagă zi și noapte să-l ajutăm să moară fără dureri, că și-a trăit viața, amenințându-ne că o să-l găsim cu ștreangul de gât. Probabil că, dacă îl țineau puterile, ar fi făcut-o până acum. Doctorul ne-a avertizat că o să se mai chinuie destul, că are inima sănătoasă. Dar cel mai greu îi este că a stat luni de zile numai în pat, iar corpul lui are multe răni, care nici măcar nu se mai închid. Se spune că viața ne e dată de Dumnezeu și tot el trebuie să ne-o ia. Sunt de acord, dar spuneți-mi și mie dacă situații ca asta prin care trece tatăl meu nu trebuie analizate de cei care fac legile, cu ajutorul specialiștilor în medicină? Oare este mai bine să-l găsim spânzurat? Am aflat că există țări în care eutanasia este legală și, prin bunăvoința dumneavoastră, aș vrea să aflu care sunt acestea? Dacă la alții s-a putut, la noi de ce nu se poate?" – Mara Vasile, din Constanța.
- Publicitate -
În Olanda și Belgia eutanasia este legalizată
Eutanasia este definită drept o moarte fără dureri sau o metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată si grea.
În Europa, singurele țări care au legalizat eutanasia sunt Olanda și Belgia, însă în condiții foarte stricte.
Dreptul de a-ți decide propriul sfârșit
Alte țări tolerează așa-numita eutanasie pasivă, în care se oprește tratamentul aplicat în exclusivitate pentru a prelungi viața unei persoane. În Danemarca, de exemplu, se permite oricărui pacient cu o boală incurabilă să decidă când vrea să nu mai primească un tratament vital. La fel și în Franța. În Norvegia, oprirea tratamentului e permisă la cererea pacientului sau a familiei sale, dacă pacientul nu poate comunica. În Germania, legea tolerează așa numita eutanasie pasivă, iar în Spania nu se aplică pedeapsa cu închisoarea dacă pacientul a cerut în mod precis și repetat să i se permită să moară, dacă suferă de o boală incurabilă, ori implicând dureri insuportabile. În cazul Suediei, medicul poate, în cazuri extreme, să deconecteze aparatura de menținere a funcțiilor vitale, pe când în Marea Britanie, eutanasia este ilegală, dar discuția a fost redeschisă în urma a două cazuri controversate. Dezbaterea se intensifică și în Italia, țară catolică prin excelență, unde, la finele lui 2003, ministrul sănătății a vorbit de posibilitatea de a li se permite oamenilor să facă un testament, în care să poată spune că se opun luării unor măsuri extreme pentru a-i ține în viață. În Portugalia, un consiliu de etică și-a exprimat aprobarea pentru oprirea tratamentului unui pacient într-o stare vegetativă persistentă, pacient care să își fi exprimat anterior dorința de a nu mai beneficia de o astfel de îngrijire. În schimb, în Grecia, biserica ortodoxă spune că actul eutanasiei este o insultă adusă lui Dumnezeu.
Dacă ar exista certitudinea datei când un bolnav incurabil va muri, problema eutanasiei ar fi, probabil, mai puțin dificilă pentru toți cei implicați în luarea acestei decizii. Totuși, Mara Vasile ar dori să afle, dragi cititori, cum vedeți dumneavoastră cazul unui bolnav care suferă de o boală incurabilă, care îi produce chinuri cumplite și căruia doctorii nu-i dau speranțe de viață?
