"Vreau să vă redau trista mea poveste foarte pe scurt: am divorțat când singurul meu copil, Alex, avea doi anișori (acum are 25 de ani). Nu m-am recăsătorit ca să-i fie lui bine. Am muncit cât am putut, și el și-a văzut de carte, dar la un moment dat, în liceu, cineva din anturajul lui se droga. Respectivul i-a molipsit pe toți de acest viciu teribil. Când mi-am dat seama ce se întâmplă era deja prea târziu.
- Publicitate -
Totuși, pentru că băiatul meu are un fond foarte, foarte bun, s-a lăsat de droguri, a făcut un tratament recomandat de psihiatru cât timp a considerat specialistul că are nevoie. Acum este student la Teologie, este foarte încântat, își vede de carte, ce mai, religia este viața lui, ceea ce mie nu mi se pare chiar în regulă. Din cauza acestui lucru, avem păreri diferite despre ceea ce ar trebui să facă el la vârsta asta. Mai rău este că nu prea am încredere în el și mă tem să nu se apuce din nou de droguri.
Nu știu ce să fac și cum să mă pot cu el, astfel încât atmosfera din familia noastră să nu mai fie atît de tensionată. Adevărul este că îmi doresc să schimb lucrurile și vreau ca fiul meu să știe că toate exagerările mele pornesc din iubire de mamă adevărată. Vă mulțumesc anticipat pentru sprijin și vă felicit pentru această rubrică, mai ales că nu-mi permit să cer consilierea unui psiholog". (Virginia, 48 ani, din Mangalia)
Este cunoscută creșterea alarmantă a numărului tinerilor care se droghează, a adolescenților alcoolici, a adolescentelor care rămân însărcinate în urma unor relații întâmplătoare, iar afirmații de genul: "Mie nu o să mi se întâmple așa ceva, copilul meu n-ar face niciodată una ca asta!", sunt de-a dreptul naive și iresponsabile.
Pornind de la această tristă realitate, psihologul Speranța Băcana recomandă familiilor cu astfel de probleme să caute informații mai ample referitoare la pericolul drogurilor și alcoolismului, dar și la rolul familiei în experimentarea drogurilor de către copil, într-o carte foarte bine documentată, intitulată: "Copiii noștri și drogurile". Autorul, Ross Campbell, afirmă: "Într-o «cultură a drogurilor», copilul dumneavoastră adolescent va intra într-un fel sau altul în contact cu drogurile. Viciul drogului, dependența de drog și folosirea drogurilor pentru distracție sunt fapte de viață pentru milioane dintre copiii de astăzi. Nici un copil nu este imun!".
Iar la complexa întrebare: "De ce?", autorul răspunde cu un apel: "Divorțul și lumea pe care au creat-o părinții care au nevoie de «împlinire de sine» însingurează copiii, care sunt primii candidați la experimentarea drogurilor. Nu sunt împotriva drepturilor femeii, nu sunt împotriva nimănui, însă undeva, pe drum, cineva a uitat cum se cresc copiii. Mă tem că societatea își ratează copiii. Părinți, copiii au nevoie de dumneavoastră și vor să faceți parte din viețile lor! Copiii nu sunt dotați să se apere cum se cuvine. Într-o mare măsură ei sunt victime ale circumstanțelor create de generația adultă. Ei ne dăruiesc bucurie. Ei ne dau motive să sperăm. Ne solicită o grijă responsabilă față de ei. Sunt copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Nu trebuie să-i facem să eșueze."
Părinți, meditați asupra acestor lucruri și luați măsuri!
După un preambul atât de emoționant, psihologul recomandă tuturor părinților să mediteze asupra acestor lucruri și să ia măsuri, înainte de a fi prea târziu.
Care ar trebui să fie aceste măsuri, aflați din ziarul nostru de luni, 26 noiembrie.
