I-a suportat hachițele și injuriile treizeci de ani de căsnicie, însă, acum, Ana Onofrei (53 ani), simte că și-a atins limitele și nu mai poate merge mai departe alături de soțul său. Au împreună doi copii majori, hotărâți să-și susțină mama pe culoarele tribunalului, dar este puțin dezorientată în ceea ce privește împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, având în vedere faptul că a fost casnică, iar soțul o avertizează că nici nu se pune problema partajului atâta vreme cât el este singurul care a adus bani în casă pentru întreținerea familiei. Mai mult, apartamentul în care locuiesc a fost cumpărat de soțul său, înainte de căsătorie.
- Publicitate -
"Eu aș fi muncit, dar soțul meu mi-a interzis, iar eu, în aproape 30 de ani de căsătorie, am robotit în gospodărie și pentru creșterea copiilor cum am putut mai bine. Casa este a lui, iar părinții îmi spun că o să ajung în stradă fără nimic. Toată viața a fost maniac de curățenie și, ca să aibă mereu motiv de scandal, ștergea cu mâna până și ramele de la tablouri. Dacă se murdărea un pic de praf, făcea urât de tot și îmi reproșa că ard gazul acasă, dar numai sufletul meu știe cât am robotit.
Vreau să întreb dacă, în situația mea, la partaj o să pot să iau și eu ceva din casă și ce aș putea să fac pentru ca divorțul să se termine cât mai repede, că mi-e o rușine de mor să apar prin tribunal, unde n-am fost în viața mea!
Soțul meu mai are zece hectare de teren arabil moștenite de la părinții lui și aș vrea să știu dacă eu și copiii avem dreptul la o parte din acest pământ? Vă mulțumesc din suflet pentru ajutor".
Femeile gospodine
au dreptul la bunurile dobândite de soț
Codul Familiei introduce prezumția că orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți devine comun; există, însă, și bunuri proprii, aflate în proprietatea unuia din soți, dar acestea sunt stabilite de lege – ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică.
Interesant este că la stabilirea aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare și munca pe care soția o depune în gospodărie și pentru creșterea copiilor, lucru pe care, probabil, puține femei îl știu.
Procedura simplificată de divorț
Referitor la posibilitatea finalizării cât mai rapide a acțiunii de divorț, acest lucru este po-sibil în următoarele condiții: l Ambii soți sunt de acord cu divorțul. Până la data cererii de divorț a trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei. Nu există copii minori rezultați din căsătorie.
Cererea de divorț va trebui să fie semnată de ambii soți. În timpul ședinței, președintele instanței va verifica existența consimțământului soților și va fixa un termen de două luni până la judecarea divorțului în ședință publică. La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fără a mai administra probe cu privire la motivele de divorț.
Într-o astfel de procedură, ju-decătorul hotărăște desfacerea căsătoriei fără a pronunța, însă, divorțul din vina unuia sau a ambilor soți, iar căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă.
Bunuri personale
ale soților
În categoria bunurilor proprii, adică cele aflate numai în proprietatea unuia dintre soți, printre altele sunt incluse: lbunurile do-bândite înainte de încheierea căsătoriei lbunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, în afara cazului în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Acțiunea de partaj poate fi introdusă odată cu cererea de divorț, dar și mai târziu, deoarece este imprescriptibilă, prin urmare nu are importanță cât timp a trecut de la divorț până la introducerea cererii de partaj.
