Reclamațiile adresate redacției, semnate de oameni nemulțumiți de încălcarea drepturilor de muncă, demonstrează că, deși am intrat în Uniunea Europeană, în România, unde-i lege, mai este încă foarte mult loc și de tocmeală...
- Publicitate -
"Numele meu este I. Constantin, locuiesc în Constanța, și m-am gândit să dau pe goarnă ce mi s-a întâmplat pentru că nu credeam că și după intrarea în UE, unii patroni o să-și permită să încalce legile. Firma la care lucrez este de construcții (nu vreau să-i dau numele, deși tare aș fi vrut să afle toată lumea ce se mai întâmplă aici, din cauză că eu altceva decât construcții nu știu să fac, și n-o să mă mai angajeze nimeni dacă află că umblu cu reclamații pe la ziare), mai bine zis șeful ei, s-a purtat și se poartă foarte frumos cu angajații. Ne vorbește frumos șeful, chiar prea frumos pentru nasul lui, dar are un obicei pe care, până acum (am 47 ani) nu l-am întâlnit la nimeni: te perie, te întreabă zilnic de sănătatea ta și a familiei, te învață multe lucruri despre meserie, nu se supără prea tare dacă greșești, dar își dă seama că vrei să-ți repari greșeala, a botezat 12 copii ai angajaților, ce să mai spun, la prima vedere, o minune de șef.
Problema este că toate lucrurile astea nu ne încălzesc prea tare din cauză că are năravul să ne mai ciuntească din salariu și, chiar mai rău, să nu ne plătească la timp. Toată echipa mea, formată din 24 de oameni, de exemplu, nu a fost plătită pe ianuarie și februarie. Nu vrem să-l dăm pe mâna Parchetului, noi vrem doar să ne dea toți banii munciți din greu, pe frig și ploaie, pe șantier. Iar singuri n-am reușit să-l înduplecăm pe șef, de aceea vă rugăm să ne ajutați dumneavoastră. Vă mulțumim pentru înțelegere."
Salariaților li se impută nerespectarea procedurii firmei
Vădit încurcat de reclamația angajatului său, Lucian A., managerul firmei de construcții, ne-a explicat că nu s-ar fi ajuns în această situație dacă fostul său angajat, I. Constantin, ar fi respectat procedura firmei și s-ar fi prezentat să-și ridice drepturile bănești restante în ziua în care au fost programați toți colegii săi de echipă. "N-am înțeles de ce nu s-a obosit să vină să-și ia banii pe 29 februarie, când i-am invitat pe toți colegii lui. Putea măcar să dea un telefon și să mă informeze. I-aș fi păstrat banii, nu i-aș mai fi pus în circuitul financiar al firmei. Nu vreau să se înțeleagă că avem probleme financiare, pentru că nu este adevărat. Dar am întârziat puțin pentru că am preferat să ne plătim toate datoriile la început de an. O să-l caut personal sau poate să afle chiar din articolul dumneavoastră că poate să vină să-și ia banii de la casierie pe 14 martie, când avem ziua de chenzină. Dar tot nu înțeleg de ce nu-și reproșează lui însuși că s-a ajuns în situația asta penibilă pentru că n-a catadicsit să respecte procedura firmei, dar nici răbdare nu are!".
Iar noi ne întrebăm, pentru a nu știu câta oară, de ce este nevoie ca, pentru obținerea unor drepturi câștigate prin eforturi proprii, oamenii să vină la redacție ca la o ultimă instanță?
