Specialiștii consideră că obiceiul femeilor de a bea peste măsură este influențat de mulți factori economici și sociali, printre care se numără poziția femeii în societate, educația primită, statutul marital și familia, veniturile financiare. Ca o expresie a libertății de exprimare a femeii, și consumul de alcool în rândurile sexului frumos arată că femeia modernă a spus adio multor constrângeri care, în trecut, o obligau la cumpătare, chibzuință și chiar la restricția de a bea în locuri publice.
- Publicitate -
Soțul este comandant de vas și face curse lungi, iar femeia, poreclită "Doamna Fițe" (a lucrat ani de zile la Combinatul Petrochimic din Năvodari, de unde a fost nevoită să-și dea demisia, pentru că avea obiceiul să-și discrediteze colegii. Rămasă fără serviciu, dar cu mii de euro pe mână din veniturile soțului, femeia a început să-și înece plictiseala în compania băuturilor fine, deși începutul a fost destul de timid. "Și eu, și sora mea, am observat că dimineața, la noi în bucătărie, mirosea nu doar a cafea, ci și a coniac. La început nu ne-am dat seama ce se întâmplă, apoi am prins-o pe mama turnându-și coniac bun, adus de tata din voiaje, în cafeaua de dimineață. Râzând, ne-a spus că un medic
i-ar fi explicat că două picături parfumează cafeaua și nu-i fac nici un rău. Apoi, a început să bea și alte băuturi fine, care nu lipseau de la noi din casă. Încet-încet, a devenit dependentă de băutură, iar acum nu este zi în care să nu bea alcool. Tata a prins un contract avantajos, este plecat de peste un an de zile și o să mai stea. Noi, cele două fete, vrem s-o ajutăm pe mama să nu mai bea, dar ea nu recunoaște și refuză orice ajutor. Ne-am speriat foarte tare când am surprins-o (și nu o singură dată!), încercând să-și conducă mașina beată criță. Bunica (ea este singura noastră rudă în Constanța) insistă s-o ducem la dezalcoolizare, dar ea nu recunoaște că bea. Întotdeauna a fost o femeie foarte mândră, dar a decăzut rău de tot și nenorocirea e că nu-i pasă. Ne este rușine să povestim ce ni se întâmplă, dar cineva ne-a sfătuit să apelăm la ajutorul dumneavoastră, că nu putem s-o ducem cu forța la doctor. Tata ne-a spus să angajăm pe cineva s-o păzească să nu plece de acasă beată, dar mai mult decât atât nu avem ce să facem! Vă mulțumim pentru că ne înțelegeți impasul în care ne aflăm" - Irina și Diana, din Constanța.
Lungul drum al recuperării
Indiferent pe ce căi se transmite, prof. univ. dr. Carol Friedman, specialist în psihiatrie, ne-a explicat că alcoolismul, perceput ca o boală, face ravagii și pentru că familia, societatea, dar și legislația sunt permisive față de acest flagel. Totuși, alcoolicul se poate trata, însă numai în momentul în care conștientizează fundătura în care a ajuns și își dorește să iasă din ea.
Primul pas din lungul drum al recuperării trebuie făcut, însă, la cabinetul unui psihiatru sau psiholog (de exemplu, în policlinica numărul unu a Spitalului Județean de Urgență Constanța sau oriunde dorește pacientul), întrucât are nevoie de o colaborare strânsă, cel puțin pe durata unui an de zile, cu un asemenea specialist, care să-l ajute în dezvoltarea unei opinii personale față de alcool.
"Pe suportul forței motivaționale se clădește alianța terapeutică ce se stabilește între medicul curant și pacient, căci numai o cooperare bună cu specialistul care luptă pentru cauza lui și pe care alcoolicul însuși îl ajută, ajutându-se, de fapt, pe sine, este cheia succesului.
Atâta vreme cât alcoolicul realizează că oamenii îl privesc cu suspiciune și îl ocolesc, cum se întâmplă și în cazul de față, el ar trebui să conștientizeze magnitudinea acestui fenomen atât de dăunător și are șansele să devină propriul său aliat. Să nu uităm că alcoolismul este o boală care face ravagii; avem foarte mulți oameni consumatori de alcool care nu se consideră bolnavi, mulți dintre noi amuzându-ne de fenomenul ca atare".
Extrem de importante pentru recuperarea unui alcoolic nu sunt doar propria voință, ci și un real suport familial și social.
