Circulă multe "mituri" despre alcool, iar unul dintre acestea spune că alcoolismul este transmis genetic, de la părinte la copil și că, prin urmare, pot deveni alcoolici doar cei cu antecedente în familie. Dar nu s-a găsit, în ciuda cercetărilor întreprinse, o așa-zisă "genă a alcoolismului".
- Publicitate -
Indiferent pe ce căi se transmite, alcoolismul este o boală care face ravagii și pentru că familia, societatea, dar și legislația sunt permisive față de acest flagel - consideră prof. univ. dr. Carol Friedman.
Abia după ce s-a căsătorit, Virginia T. (31 ani, din Mangalia) a aflat, de la noua sa familie, că alcoolul este considerat un aliment care nu trebuie să lipsească de la nici o masă. "Până atunci, deși am avut o relație cu actualul meu soț de peste un an de zile, nu mi-am dat seama că au astfel de concepții. Mi se părea normal ca atunci când mă invitau părinții lui la masă să se servească și o băutură alcoolică și nu i-am considerat atunci pe toți cei din familia soțului niște bețivi, cum îi consider acum.
Și de la mama mea auzeam mereu că este o rușine să nu dăm de băut musafirilor. Așa învățase ea din moși strămoși. Însă, la noi în casă se bea doar când aveam musafiri sau de sărbători, pe când în familia soțului meu, se bea chiar și la micul dejun, ca să se suporte mai bine «stresul» de peste zi. Iar cina este la ei un adevărat prânz, seară de seară, cu băutura potrivită pentru fiecare fel de mâncare servit. Chestia este că își permit, fiindcă au o situație materială foarte bună și se cred o familie cu pretenții.
Aș fi acceptat până la urmă situația dacă, din cauza abuzului de alcool, soțul meu n-ar avea grave probleme de comunicare, și cu mine, și cu angajații tatălui său, la a cărui firmă lucrează și el. Veșnic aburit, deși muncesc alții pentru el, îi jignește, îi înjură, iar mulți angajați foarte buni și-au dat demisia din cauza lui. Iar când vine acasă, se răzbună pe mine, apoi, două zile nu bea nimic, după care o ia de la capăt. Aș vrea să-l scap de acest viciu, chiar dacă el nu prea vrea să coopereze (socrii cred că totul e-n regulă!), dar de una singură nu prea îmi iese".
Dacă devine propriul său aliat, aloolicul se poate trata
Prof. univ. dr. Carol Friedman, specialist în psihiatrie, ne-a explicat că, atunci când un alcoolic devine binevoitor cu propria sa cauză, în sensul că deja conștientizează fundătura în care a ajuns și își dorește să iasă din ea, se află pe drumul cel bun. Primul pas din lungul drum al recuperării sale trebuie făcut, însă, la cabinetul unui psihiatru sau psiholog (de exemplu, în policlinica numărul unu a Spitalului Județean de Urgență Constanța sau oriunde își dorește pacientul), pentru că are nevoie de o colaborare strânsă, cel puțin pe durata unui an de zile, cu un asemenea specialist, care să-l ajute în dezvoltarea unei opinii personale față de alcool. "Pe suportul forței motivaționale se clădește alianța terapeutică ce se stabilește între medicul curant și pacient, căci numai o cooperare bună cu specialistul care luptă pentru cauza lui și pe care alcoolicul însuși îl ajută, ajutându-se, de fapt, pe sine, este cheia succesului.
Atâta vreme cât alcoolicul realizează că este exclus din societate, că oamenii îl privesc cu suspiciune și îl ocolesc, cum se întâmplă în cazul de față, el conștientizează magnitudinea acestui fenomen atât de dăunător și are șansele să devină propriul său aliat.
Să nu uităm că alcoolismul este o boală care face ravagii; avem foarte mulți oameni consumatori de alcool care nu se consideră bolnavi, poate și pentru că atitudinea societară față de ei, ca și legislația, sunt foarte permisive, mulți dintre noi amuzându-ne de fenomenul ca atare. Invitații de genul: «Hai să bem o bere!» sunt dintre cele mai curente la români. Un pacient îmi povestea ce stare bună și ce randament extraordinar îi dau doza zilnică de coniac pusă în cafeaua de dimineață. Aceasta este o mostră tipică de alcoolism" - ne-a mai spus prof. univ. dr. Carol Friedman.
Așadar, specialistul vă recomandă să apelați la un psiholog, care dispune de metodele potrivite pentru a vă convinge soțul că nu mai poate continua astfel, mai ales în condițiile în care el însuși este afectat de alterarea relațiilor cu cei din jur. Ședințe de psihoterapie vă recomandă și dumneavoastră, pentru că numai așa veți învăța cum să vă comportați cu el pentru a-l ajuta să renunțe la băutură.
Chiar dacă alcoolicul nu va mai putea niciodată să se întoarcă la detașarea față de băutură pe care a avut-o înainte de a se apuca de băut, el este tratabil, dar pentru asta are nevoie de foarte, foarte multă voință, suport familial și social.
