Statisticile arată că numărul adopțiilor din România crește de la an la an, ceea ce demonstrează că există speranță, atât pentru copiii abandonați, cât și pentru tinerii care nu pot avea copii pe cale naturală. Chiar dacă operațiunea juridică propriu-zisă de adopție presupune proceduri destul de anevoioase și îndelungate, odată încheiată, ea nu mai ridică nici un fel de probleme pentru părinții adoptatori. Poate doar șicane din partea părinților naturali, cum se întâmplă în cazul pe care-l vom relata în continuare.
- Publicitate -
De unde provine suferința unui copil înfiat?
Și, mai ales, a unuia care se știe înfiat? Nu cumva din conștiința faptului că a fost părăsit? Iată întrebări pe care soții Virgil și Luana G., din Constanța, nu și le-au pus în momentul în care s-au hotărât să înfieze o fetiță, imediat după nașterea ei. Nici nu aveau motive, pentru că atunci când au înfiat-o, fetița era doar un bebeluș, iar până acum câteva luni, mama naturală nu a dat nici un semn că și-ar dori să țină în vreun fel legătura cu ea: "Eu și soția ne-am propus să-i spunem adevărul la 14 ani. Numai că mama naturală ne-a luat-o înainte!" - ne-a spus tatăl adoptiv.
La momentul înfierii, mama naturală abia împlinise 18 ani și a răsuflat ușurată după ce a scăpat de… povara păcatului. Acum are cu șapte ani în plus și, motivând că sentimentele materne își cer dreptul la viață, a dat buzna în casa celor care i-au oferit copilei tot ceea ce ea, ca mamă, i-a refuzat: "În realitate, însă, își dorește copilul înapoi pentru că are un interes, și nu pentru că l-ar iubi" - a subliniat mama adoptivă.
Care este acel interes? A suferit un accident de circulație și a rămas cu sechele serioase la mâna dreaptă. Este necăsătorită, iar părinții nu au iertat-o nici până astăzi pentru că și-a dat copila de la piept fără ca măcar să-i întrebe și pe ei. "Vine la ușa noastră și plânge că este singură pe lume și, bazându-se pe ideea că prin venele fetiței curge sânge din sângele ei, se agață de micuță ca de persoana salvatoare. Nu-i pasă că fata nu se apropie sub nici un chip de ea. Mai mult, fetița este tare înfricoșată să n-o dăm și refuză să mai meargă la școală de frica ei, pentru că e deja în clasa întâi" - ne-au mai spus, teribil de iritați, părinții adoptivi.
"O s-o învăț să aibă grijă de mine!"
«Să știți că am pensie, am și garsoniera mea, fata are și ea alocație și o să ne descurcăm. O s-o învăț să aibă grijă de mine. Cu toate că acum nu pot munci fizic, o să fac eu ceva ca să scot mai mulți bani. Vă voi da în judecată și o să-mi recâștig copila, că doar eu i-am dat viață! Nu mă las până n-o să reușesc!» - cam așa sună amenințările de care au parte, aproape zilnic, părinții naturali.
Pentru că nu mai suportă situația, ne întreabă dacă, legal, există vreo posibilitate pentru desfacerea adopției?
Odată încheiată, adopția rămâne definitivă!
Roxana ONEA, purtător de cuvânt la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, ne-a explicat că, în cazul de față, mama naturală nu are nici un drept să solicite desfacerea adopției. Asta, pentru că, potrivit legii, de la momentul în care instanța de judecată a încheiat adopția în interesul copilului, această hotărâre este definitivă și irevocabilă.
Dacă mama naturală va continua să-i hărțuiască pe părinții adoptivi, aceștia au posibilitatea să se plângă poliției.
