Specialiștii susțin că orice emoție sau experiență de viață solicită mecanismele adaptative ale organismului, generând, fiecare, un anumit tip de stres (psihic, social, fizic sau așa-numitul stres combinat).
- Publicitate -
Important este să recunoaștem atunci când avem o problemă, mai ales când aceasta ne-ar putea pune în pericol sănătatea, atât fizică, cât și mentală. Nu este o rușine să mergem, fie la psiholog, fie la psihiatru, pentru că asta nu înseamnă că suntem nebuni. Nu are nici o legătură. Nu trebuie decât să acceptăm când ceva nu este în regulă și să facem totul ca să ne salvăm sănătatea! Chiar și atunci când simt că au nevoie de ajutor, majoritatea oamenilor fug de psihiatru. Nici la psiholog nu dau fuga, ținuți în loc de ideile preconcepute, moștenite prin educație, care îi induc o stare de confuzie și mai accentuată.
Speranța Băcana, psiholog, a încercat să ne explice că psihologia, ca știință, are un trecut mult mai scurt decât Psihiatria (recunoscută ca o ramură a Medicinii), dar dispune de o sferă de aplicații la fel de întinsă ca și aceasta: în educație, sănătate, cercetare, artă, sport, consilierea victimelor abuzurilor, terorismului, politică etc.
Evident că orice psiholog bine pregătit are și noțiuni solide de psihopatologie și psihiatrie și dacă după cei doi ani în care, în facultate, a studiat aceste discipline a lucrat în domeniul clinic, poate fi de un real suport medicului, atât în diagnosticul clinic, cât și în intervenția terapeutică și în echipa de terapie.
De unde vine confuzia între cele două specialități?
De regulă, confuzia dintre psihiatru și psiholog provine din necunoașterea traseului profesional al celor doi specialiști, care, în realitatea pieței muncii de tip occidental, de exemplu, colaborează, se interajută și își îmbogățesc reciproc experiențele profesionale. Ambii pot lucra în instituții statale, policlinici, spitale, școli, centre de asistență psihologică, în diverse fundații sau organizații nonguvernamentale sau instituții pe care le pot fonda sau cu care pot colabora de pe poziția de liberi profesioniști.
Testarea psihologică, tot mai necesară
Și, pentru a ne informa corect cititorii, Speranța Băcana atrage atenția că, dacă testarea psihologică este obligatorie, de exemplu, pentru obținerea permisului de conducere - în România și în alte țări, culmea, când vine vorba despre cele mai înalte funcții în stat, se ignoră această procedură.
La fel cum se procedează și la încadrarea ca profesor și, incredibil, la înscrierea copiilor în clasa I, în orice școală. Iar urmările ignorării testării psihologice în astfel de sectoare explică prezența atâtor persoane cu nete probleme psihopatologice în locuri cheie ale societății românești.
Una dintre explicații ar fi și aceea că medicii psihiatri au reușit să-și mențină și să-și consolideze statutul în societate, pe când divizata "tagmă psihologică" nu a reușit încă această performanță.
"Psihologul, dragi cititori, nu este doar cel care aplică teste psihologice gen «bau-bau», care îi sperie pe copii și le dezvăluie locurile ascunse ale personalității lor. El este doar o ființă umană mai deschisă spre auto și intercunoaștere, care a experimentat de mai multe ori acest lucru în existența sa cotidiană și profesională și, evident, dorește să îi ajute și pe cei asemenea lui.
El nu pune etichete ca la școală și grădiniță, nu se amuză, nu denigrează, ci trăiește, analizează, interpretează cu ajutorul testelor pe care le are la dispoziție, dar în baza propriei personalități, fiecare om pe care îl are în față" - conchide specialista, care este încrezătoare că, în timp, printr-o bună informare și educație corespunzătoare, și prejudecățile oamenilor față de consultarea unui psihiatru sau psiholog vor dispărea.
