Există credința că, în noaptea Învierii, Dumnezeu ascultă dorințele oamenilor și pentru asta lasă cerurile deschise, pentru ca toți cei care cred în El să se poată lepăda de păcate și să se încarce pe dinăuntru cu iubire, adevăr, speranță. Pentru ca acestea să se întâmple cu adevărat, tradiția populară românească spune că trebuie respectate o serie de ritualuri, care se trec din generație în generație și rămân vii, atâta vreme cât vie este și credința.
- Publicitate -
- Astfel, aprinderea focului ritual înaintea Învierii este un obicei păstrat de majoritatea românilor, în semn de prețuire a luminii aduse pe pământ de Iisus (lumina focului este una și aceeași cu pacea dăruită lumii prin moartea și Învierea Domnului). Focul se aprinde, în general, în curtea bisericii sau în curțile gospodarilor și se veghează lângă el până la apusul soarelui dinaintea Învierii.
- În noaptea aceasta, toată lumea uită de necazurile vieții și de toate dușmăniile, pentru că cerul este deschis și Dumnezeu vede tot...
La întoarcerea de la slujbă, lumânarea aprinsă la ora 24 fix se pune bine, pentru ca în caz de nevoie (trăsnet, grindină, incendii, inundații, boli etc.) să se aprindă, spre implorarea ajutorului divin. Apoi se pune masa de Paște, la care iau parte toți membrii familiei, cu cei mai bătrâni în capul mesei. Felul principal este friptura de miel, stropită cu vin roșu, ca sângele lui Iisus.
