Un copil de 14 ani își imploră, și pe această cale, tatăl să-i… cedeze mamei sale, după divorț, numele, întrucât i se pare nefiresc ca, în viitor, el să poarte un nume de familie, iar cea care l-a adus pe lume, altul. Din păcate, tatăl pare insensibil la dorința (și suferința) băiatului și-i pune fostei soții tot felul de condiții pentru a-i face această "favoare".
- Publicitate -
"Tata îmi e dator măcar cu… o jumătate
de familie!"
Mama băiatului ne-a rugat să-i păstrăm anonimatul, mărturisindu-ne că va avea grijă ca acest articol să-i parvină… adrisantului. Femeia, doctor în științe inginerești, autoarea unor cărți tehnice și a multor articole științifice apărute în presa de specialitate românească și străină, o persoană cunoscută în Constanța, se află pe punctul de a-și pierde notorietatea dacă soțul său, care deja a părăsit domiciliul conjugal, nu va fi de acord ca, și după divorț, ea să poarte numele care a consacrat-o.
Cum bărbatul nu este dispus să-și dea acceptul ca mama copilului său să-i poarte numele și după despărțire, femeia s-a hotărât să atașeze la dosarul de divorț o declarație semnată de fiul său, sperând că astfel instanța va înțelege care sunt motivele pentru care atât ea, cât și copilul său solicită păstrarea numelui purtat în cei 24 de ani de căsnicie.
Reproducem, în continuare, un pasaj din declarația copilului, care este hotărât să folosească orice mijloc pertinent pentru a-și convinge tatăl că nu este vorba despre o favoare, ci despre "datoria lui morală de a-mi lăsa impresia că voi avea parte măcar de o jumătate de familie, dacă una întreagă soarta mi-a luat-o! Am fost cu mama la un notariat ca să-mi legalizeze declarația,dar notarul nu a fost de acord, pe motiv că sunt minor. Totuși, mama o s-o depună așa la instanță și sper să fie luată în seamă".
"Realizările mamei
sunt și mândria mea!"
"Subsemnatul … îmi exprim dorința ca mama mea… să păstreze numele de familie…, care este și numele meu. Familia mea, după părăsirea domiciliului și divorțul intentat de … , este formată doar din mama mea. Este nefiresc ca eu să port un nume, iar mama mea să poarte alt nume.
I-am spus și tatălui meu că doresc acest lucru. Mi-a răspuns: .
Cunosc munca mamei mele și sunt mândru cu realizările ei: diploma de doctor în științe inginerești, cărți tehnice de specialitate scrise, care au intrat în circuitul național și internațional, articole științifice. Am fost alături de mama mea când a suferit renunțând la colaborarea cu universitatea din străinătate, unde a fost acceptată, dar nu a putut să meargă deoarece tatăl meu și-a prelungit voiajul și nu mă putea lăsa singur. Știu că mama mea scrie în continuare articole, colaborând cu universitățile din țară și străinătate.
Tatăl meu mi-a spus că lucrează ca paznic de noapte (ca să-mi plătească pensie alimentară mai mică!). Acum am aflat că nu realizează niciun venit.
Îmi exprim dorința ca mama mea să-mi poarte numele meu, mă mân-dresc cu ea, cu realizările ei care nu trebuie șterse prin schimbarea numelui purtat peste 24 de ani de muncă. Mama mea nu se recăsă-torește, îmi este devotată, nu mă părăsește, mă susține cu adevărat, cu dragoste, iar realizările muncii ei de atâția ani sunt și mândria mea".
Legiuitorul a luat
în calcul astfel de situații
Dacă unul dintre soți și-a schimbat numele prin căsătorie, se pune pro-blema dacă va păstra acel nume și după divorț. În principiu, legislația pre-vede că pentru păstrarea numelui tre-buie să existe acceptul celuilalt soț.
Totuși, chiar dacă soțul se opune la păstrarea numelui de către partenerul care l-a dobândit prin căsătorie, instanța de judecată, pentru motive temeinice, poate decide păstrarea numelui. Motivele sunt considerate temeinice dacă soțul respectiv și-a construit o reputație personală sau profesională sub numele dobândit prin căsătorie și revenirea la vechiul nume i-ar aduce prejudicii. Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele avut înainte de căsătorie (Art. 40 – 41 din Codul Familiei).
