"Am un câine destul de bătrân. A tușit câteva zile în ianuarie, după ce s-a jucat cu câinele vecinului, apoi s-a liniștit. Acum văd că iar a început. Nu l-am tratat nici atunci, nici acum și aș vrea să știu ce-i de făcut în situația asta. Cu mulțumiri, Traian Dascălu, din Ovidiu".
- Publicitate -
v v v
Tusea de canisă, cum este catalogată inflamarea tractului respirator superior, inclusiv a laringelui, a traheei și a bronhiilor, poate să apară în orice perioadă a anului, însă cel mai des întâlnită este iarna, pe fondul temperaturilor scăzute și al umezelii. Cauzele sunt agenții virali sau bacterieni - ne-a explicat medicul veterinar Gheorghiță Mureșanu, care a confirmat că boala se transmite direct de la un câine la altul - prin contaminarea castroanelor de mâncare sau a locurilor de dormit - sau indirect - prin secrețiile nazale sau orale provenind de la câini bolnavi și răspândite pe calea aerului. Perioada de incubație este relativ scurtă, între patru și opt zile. În cele mai multe cazuri, câinele pare sănătos, dar are o tuse persistentă, inițial, umedă și productivă, apoi seacă și aspră. În cele mai multe cazuri, boala dispare de la sine, în maximum trei săptămâni. Totuși, puii sau câinii bătrâni rămân cu o tuse cronică, ce poate dura în jur de șase săptămâni.
