"Prezenta scrisoare o trimit, cu profund respect și cu o deosebită stimă, domnului prim-ministru Romano Prodi, prin care doresc să fac cunoscută problematica fetiței S. D., abandonată de tatăl ei, Ernesto D., cetățean italian, pe teritoriul României, la bunicii materni, persoane de vârstă înaintată (peste 75 de ani, cardiaci cu zilele numărate).
- Publicitate -
Menționez că am trimis Guvernului Republicii Italia, în acest an (2007), trei scrisori, în care am relatat situația fetiței, la care nu am primit nici un răspuns, fapt care mă determină să înțeleg că situația acestui copil nu prezintă nici un interes pentru guvernul italian."
E. Emil, domiciliat în comuna Valu lui Traian, știe că în această perioadă, mai mult decât oricând, poate, Italia are probleme deosebit de sensibile cauzate de valul uriaș al emigrației și acceptă că nu este ușor pentru nici un guvern să asigure sutelor de mii de imigranți un loc de muncă și un acoperiș deasupra capului. Însă, consideră că nu este vina sa că se află în postura de "a cerși" înțelegere pentru cauza dramatică a unui copil, născut pe teritoriul Italiei, alungat din casa tatălui său, cetățean italian, în noaptea de 14 - 15 septembrie 2003, "în jungla străzilor din Bergamo, plină de oameni periculoși", fetiță care, ulterior, a fost dată în custodie bunicilor materni.
"Italienii sunt oameni cu suflet mare. Dar au și ei… uscăturile lor!"
Înainte de a-și pune semnătura pe respectivele scrisori, bătrânul a adus "elogii și mulțumiri" autorităților din Bergamo, care au înțeles gravitatea situației în care se aflau copilul și mama sa, asigurându-le protecția.
Printre persoanele care vor ocupa, mereu, un loc special în inima lui se află ofițerul Mauro Porta, de la Chestura din Bergamo, care l-a protejat atunci când amenințările cu moartea din partea tatălui fetiței curgeau cu nemiluita. De asemenea, va fi întotdeauna recunoscător echipajului de carabinieri aflați în patrulare în noaptea de 14-15 septembrie 2003, care le-au ajutat, atât pe fetiță, cât și pe mama acesteia, după ce au fost alungate.
Va păstra o amintire frumoasă și gesturilor surorilor Modora și Agnese, de la Casa Surorile Poverele, din strada Carnovali - Bergamo, familiei Geanbgrigorio Saverio, din comuna San Paulo D’Argon, din provincia Bergamo, care, "în acele momente de dramatism pentru mamă și fetiță ne-au ajutat, asigurându-ne protecție, găzduire și hrană până la plecarea în România. Nu în ultimul timp, consider că un merit aparte revine judecătorului, doctor Galizzi, de la Judecătoria Bergamo și domnului Paramatti, avocatul poporului din Bergamo, care au dispus, printr-o ordonanță de urgență, ca fetița să fie încredințată mie, bunicului ei, pentru a-i asigura securitatea și dragostea refuzate de tatăl ei" – ne-a mai spus bătrânul.
Românii nu merită, in corpore, eticheta de… infractori!
În ultimul paragraf al scrisorii expediate primului-ministru Romano Prodi, bunicul fetiței l-a rugat pe premierul Italian să nu pună semnul egalității între "românii săraci", de diferite profesii, veniți pe teritoriul Italiei pentru a-și câștiga pâinea în mod onorabil, prin muncă cinstită, și indivizii care poartă pe buletin doar cetă-țenia română, veniți în Italia "să fure, să ucidă, să destabilizeze ordinea de stat și liniștea cetățenilor ei. Indiferent de etnie și naționalitate, cei care tulbură ordinea de drept și liniștea italienilor, după părerea mea, trebuie expulzați fără milă de pe teritoriul Italiei".
Cu toată stima pentru poporul italian, recunoscut pentru romantismul și ospitalitatea sa, bătrânul este încrezător că, în cele din urmă, oficialii italiani o vor repune în drepturile firești și pe nepoțica sa, cetățean Italian cu acte în regulă, cu atât mai mult cu cât știe că Italia acordă sprijin susținut tuturor românilor de bună credință stabiliți în această țară.
