Codul Muncii prevede, la art. 109 - (1), că pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.
- Publicitate -
Chiar dacă legea este clară, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.
Comisia Europeană avertizează!
Până la sfârșitul anului 2007, în toate statele europene, săptămâna de muncă trebuie să aibă cel mult 48 de ore. În caz contrar, țările cu astfel de probleme vor fi date în judecată.
Că lucrurile sunt foarte serioase o dovedește faptul că, în momentul de față, mai multe țări din spațiul comunitar (unde există prevederi legale privind programul de lucru, dar angajatorii nu le respectă), printre care și România, sunt monitorizate. Mai mult decât atât, țările membre ale UE trebuie să se pună de acord, până la sfârșitul anului, în legătură cu legislația privind durata normală a timpului de lucru, pentru a evita să fie date în judecată de Comisia Europeană.
Cititorii noștri salută această inițiativă, dar sunt destul de sceptici în legătură cu aducerea ei la îndeplinire de către angajatorii români.
l Petrică V, 49 ani: "Am citit în presă că legile europene obligă ca săptămâna de lucru să nu aibă mai mult de 48 de ore. Foarte bine că se iau măsuri pe această linie, era și cazul, având în vedere că sunt mulți angajatori care n-au nici o treabă cu programul de lucru. La firma unde lucrez eu, de exemplu, este anormal să nu se facă ore suplimentare. Noi, salariații, am munci suplimentar cu plăcere, că doar ar fi în avantajul nostru, dar nu suntem plătiți și nu ne convine să ne apuce noaptea la serviciu pe degeaba.
Și ar mai fi o problemă: cei de la ITM să ia în serios și reclamațiile anonime. Eu, de exemplu, la vârsta mea, nu am curajul necesar să-mi reclam patronul că ne exploatează fără să ne plătească, că există riscul să fiu dat pe liber și nu mă mai angajează nimeni în altă parte. Mă gândeam eu că li se va înfunda și lor până la urmă, că prea își bat joc de noi".
l Cristina, 26 ani: "După ce am depășit cu succes perioada de probă mi s-a încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată. Apoi, sub pretextul că sunt abia la început și am multe de învățat, mi s-a sugerat, în clar, să stau peste program. O perioadă am rezistat chiar și până la nouă noaptea (probabil că v-ați dat seama în ce fel de loc lucrez), dar acum simt că nu mai am putere să facă față la așa un efort.
Pe de altă parte, salariul este al unui începător. Vreau să rămân în acest loc, îmi place munca pe care o fac, dar tot uitându-mă Dumnezeu la slujbă cred că o să clachez, căci sunt și cam anemică. Nu numai că angajatorii nu respectă prevederile legale, dar nici statul nu face controale corecte".
l M. Dumitrescu, 43 ani: "Ar fi frumos ca tot ce depășește 48 de ore pe săptămână să se plătească așa cum scrie la lege, iar angajatorii să nu aibă motive să fie dați în judecată de unii și de alții. Până atunci, însă, cred că va curge multă apă pe Dunăre!".
l Ioana, 37 ani: "Știe cineva, oare, că sunt cazuri în care unii angajați din comerț muncesc și câte 18 ore pe zi pentru un salariu minim pe economie? Dacă cei de la control nu știu încă, se pot convinge la fața locului, prin controale neanunțate".
Codul Muncii prevede, la art. 109 - (1), că pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.
Chiar dacă legea este clară, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.
Comisia Europeană avertizează!
Până la sfârșitul anului 2007, în toate statele europene, săptămâna de muncă trebuie să aibă cel mult 48 de ore. În caz contrar, țările cu astfel de probleme vor fi date în judecată.
Că lucrurile sunt foarte serioase o dovedește faptul că, în momentul de față, mai multe țări din spațiul comunitar (unde există prevederi legale privind programul de lucru, dar angajatorii nu le respectă), printre care și România, sunt monitorizate. Mai mult decât atât, țările membre ale UE trebuie să se pună de acord, până la sfârșitul anului, în legătură cu legislația privind durata normală a timpului de lucru, pentru a evita să fie date în judecată de Comisia Europeană.
Cititorii noștri salută această inițiativă, dar sunt destul de sceptici în legătură cu aducerea ei la îndeplinire de către angajatorii români.
l Petrică V, 49 ani: "Am citit în presă că legile europene obligă ca săptămâna de lucru să nu aibă mai mult de 48 de ore. Foarte bine că se iau măsuri pe această linie, era și cazul, având în vedere că sunt mulți angajatori care n-au nici o treabă cu programul de lucru. La firma unde lucrez eu, de exemplu, este anormal să nu se facă ore suplimentare. Noi, salariații, am munci suplimentar cu plăcere, că doar ar fi în avantajul nostru, dar nu suntem plătiți și nu ne convine să ne apuce noaptea la serviciu pe degeaba.
Și ar mai fi o problemă: cei de la ITM să ia în serios și reclamațiile anonime. Eu, de exemplu, la vârsta mea, nu am curajul necesar să-mi reclam patronul că ne exploatează fără să ne plătească, că există riscul să fiu dat pe liber și nu mă mai angajează nimeni în altă parte. Mă gândeam eu că li se va înfunda și lor până la urmă, că prea își bat joc de noi".
l Cristina, 26 ani: "După ce am depășit cu succes perioada de probă mi s-a încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată. Apoi, sub pretextul că sunt abia la început și am multe de învățat, mi s-a sugerat, în clar, să stau peste program. O perioadă am rezistat chiar și până la nouă noaptea (probabil că v-ați dat seama în ce fel de loc lucrez), dar acum simt că nu mai am putere să facă față la așa un efort.
Pe de altă parte, salariul este al unui începător. Vreau să rămân în acest loc, îmi place munca pe care o fac, dar tot uitându-mă Dumnezeu la slujbă cred că o să clachez, căci sunt și cam anemică. Nu numai că angajatorii nu respectă prevederile legale, dar nici statul nu face controale corecte".
l M. Dumitrescu, 43 ani: "Ar fi frumos ca tot ce depășește 48 de ore pe săptămână să se plătească așa cum scrie la lege, iar angajatorii să nu aibă motive să fie dați în judecată de unii și de alții. Până atunci, însă, cred că va curge multă apă pe Dunăre!".
l Ioana, 37 ani: "Știe cineva, oare, că sunt cazuri în care unii angajați din comerț muncesc și câte 18 ore pe zi pentru un salariu minim pe economie? Dacă cei de la control nu știu încă, se pot convinge la fața locului, prin controale neanunțate".
