Care ar fi partea bună în faptul că, în ceea ce îi privește pe Mitrea și Năstase, parlamentarii au tras chiulul, astfel încât decizia ca cei doi să fie sau nu urmăriți penal să rămână cumva… suspendată în aer? Nu prea mult, ca să nu-i țină cu sufletul la gură, să nu se streseze prea tare, ci doar până la finalul vacanței parlamentare. Care ar fi partea mai puțin negativă în tragedia unui copil de 11 ani (mă refer la fetița care, în urma unui viol, a rămas însărcinată) condamnat de jocurile meschine ale unei societăți strâmb clădite la vina de a fi trăit în ignoranță?
- Publicitate -
Și care e atitudinea noastră, a consumatorilor de presă, a clasei politice, a celor care țin strâns frâiele a ceea ce, generic, numim mass media, în fața unor inițiative legislative care frizează absurdul, penibilul și, poate că cel mai grav, se întorc cu o sete de neînțeles spre ceea ce a-însemnat fostul regim?
Care dintre dramele despre care aflăm zilnic din audiovizual ne pot bucura? Care dintre deciziile părtinitoare, nesimțite și lipsite, în aparență, de orice sens ne pot face pe noi să ne aplecăm și mai mult în fața celor care fac figurație pe scena politică autohtonă?
E ca și cum adevărurile supreme, valorile absolute s-ar cerne printr-o sită ținută în brațe, culmea, de cei care, ca în romanul lui George Orwell, îți suflă în ceafă, de lângă Fratele cel Mare, "adevărul" despre viața ta. Ar trebui să întoarcem privirile, să ne cenzurăm cuvintele, se ne reprimăm emoțiile în fața a ceea ce, într-un elan fără margini, senatorul PRM Gheorghe Funar și deputatul liberal Ioan Ghișe propun: un fel de pozitivare a știrilor negative.
De parcă toate perspectivele asupra lumii, ireductibile, de altfel, la un singur plan, s-ar rezuma la un plus și la un minus, de parcă Senatul, "dragul de el", ar șterge cu buretele toate ororile acestei lumi prin cea mai simplistă catalogare a știrilor.
Jenant! Așa numitele valori naționale, aceste sperietori de ciori, păpuși de paie, ies acum în față ca să ne spună, dintre toți, tocmai ei, ce e strâmb și ce e drept. În aceeași ordine de idei, se trezește și Miron Cozma, în anul de grație 2008, să-și anunțe intenția de a candida la președinție. Același "arhanghel al democrației" care, în timpul mineriadei din 1990, a coordo-nat, sub oblăduirea bunicuței, pogromul spiritual (condimentat, "pe alocuri", cu inimaginabile dovezi de violență) din Piața Universității.
Și mă întreb, inevitabil, cum... legea Senatului să dai știrea asta? O fi po-zitivă, din moment ce acest Wonder Boy al mineriadelor se încăpățânează, atâția ani mai târziu, să pozeze din călău în victimă? Nu vi se face greață, nu vi se apleacă de la căldurile acestui iunie? Uite că celor din Senat da. Și bag de seamă că acest val de căldură scoate la suprafață reminiscențe comuniste păstrate cu grijă și care se dau de ceasul legii între pozitiv și negativ. Bine că Guvernul, Camera Deputaților, CNA-ul și Comisia pentru drepturile omului au spus "nu" în fața proiectului de lege semnat de Funar și Ghișe. Sper ca și președintele să fie la fel de inspirat. Altminteri, am sentimentul că Big Brother stă, pe undeva pe aproape, la pândă. Cu setea și dorul lui meschin de a reface în detaliu apocalipticul "1984" al lui Orwell.
