Candidații se aliniază la start, imbeciliada începe să fiarbă ca o oală sub presiune. Și toți clovnii cu rânjetul perfid și fețele vopsite cu farduri ieftine dau în clocot. Triumfala (re)întoarcere a monștrilor care numai sacri nu sunt va înlătura orice speranță că lucrurile ar putea să se așeze pe făgașul normal, orice iluzie că am putea schimba tonul aprecierilor din următorul Raport al Comisiei Europene.
Marile farse care ne guvernează sunt aceste discursuri forțate, cenzurate despre ce mai înseamnă la noi doctrinele, ideologiile, legile care ne guvernează, istoria și etica. Ambalate, toate, în pungi și hârtii strălucitoare, dar mai ales respectând o logică mediatic-comercială, farsele astea vin, ca pe bandă rulantă, cu scopul de a-l aburi, a nu știu câta oară, pe amărâtul care abia-și mai târăște sictirul și disperarea de azi pe mâine.
Dincolo însă de geamătul omului politic modern, de satisfacțiile sale facile, de nevoile derizorii, candidatul la alegerile parlamentare din această toamnă rămâne, cu fine excepții, un romantic incurabil, un îndrăgostit fără vină, un nebun al mai micilor sau mai marilor orașe, dependent de amantlâcuri penibile sau un etern visător la marea, unica, desăvârșita dragoste. Acum… fiecare cum vrea și poate să iubească. Evident, nu toți sunt la fel de talentați, nu toți se mulează atât de bine pe claviatura intereselor de partid.
Și îi vedem pe domniile lor, personaje de notorietate dubioasă, cum, la emisiuni televizate și în cine știe ce declarații publice, dezvoltă, până la paroxism, devotamentul pentru pro-priile persoane. Dar, mai mult decât atât, ei țin să-și demonstreze nemărginita dragoste față de cea mai ușoară dintre femei, această sublimă autoritate legiuitoare, cum altfel, decât instalându-se în fotoliile-i moi de pluș.
Poate nu știți, dar Parlamentul României a ieșit cel mai "șifonat" din Raportul venit de la Bruxelles. Același Parlament în care deputatul PSD Petru Godja a înregistrat performanța de a fi vorbit, în 12 ani, de cinci ori. N-aveți cum să-l știți, nu e de condamnat. Cum să știi un parlamentar care a luat cuvântul de cinci ori de-a lungul anilor în care
v-ați crescut copiii, v-ați pierdut serviciile, v-ați angajat din nou, v-ați înmormântat bunicii, ați făcut "enșpe" credite la bancă, pe care, între timp, le-ați și rambursat?!
Ce atâta vorbă… În fond, e doar Parlamentul, amanta ideală, iubita fidelă care nu-și trădează niciodată partenerii din Senat sau Camera Deputaților. Cum ar putea s-o facă, atâta timp cât iubiții strigă, șoptesc și se jură că, total dezinteresat, fără țintă și fără sens, tânjesc după func-ția călduță, elegantă și plictisitoare din sânul ei? Și asta numai și numai în beneficiul alegătorilor, desigur… "Ai lăv iu, să mor io că ai lăv iu, parlamentule!", țipă ei strident, neconvingător, jenant.
- Publicitate -
