Artiștii constănțeni au toată îndreptățirea să se simtă ultimii oameni ai orașului. Într-un moment de "aglomerație culturală" la malul mării, cu tot felul de concerte și festivaluri, pe ei nimeni nu-i bagă în seamă. Și este vorba atât despre cei pe care justiția i-a repus în drepturi, dar autoritățile amână să-i despăgubească pentru nedreptățile îndurate, cât și despre aceia care, după o perioadă de relativă liniște și stabilitate, nu mai știu unde și pentru cine muncesc.
Justiția a desființat o hotărâre proastă a Consiliului Județean, dar tot oamenii care au conceput-o pe aceea acum au pus în scenă diverse artificii, care au ca rezultat un "teatru național" desființat și un "teatru de stat" care nu există încă. Artiștii au dat concursuri, dar nu au fost angajați, repetă pentru premiera de miercuri, dar nu știu dacă și cine îi va plăti.
Prefectul a sesizat inconsistența legală a situației și a notificat hotărârile CJC, urmând să le atace sau nu în contencios administrativ, ceea ce generează încă mai multă nesiguranță.
Fostul director al Naționalului, actualmente director interimar la noul teatru "de Stat" nu a mai concurat la postul pe care declara că și-l dorește, ba chiar și-a luat rămas bun de la artiști. Beatrice Rancea, căci despre ea este vorba, le-a dezvăluit oamenilor, într-un moment de sinceritate, cum cineva i-a șoptit că "nu mai este dorită". Și, iată, fată inteligentă, știe că, la Constanța, dacă nu ești dorit, poți să te pui și-n fund și-n cap, poți să ai o valoare incontestabilă, că tot cum "se vrea" "se face". Așa că a renunțat, cu toată reputația ei excepțională de regizor, cu toată munca ei la teatrul din Constanța, cu toată imaginea ei de femeie puternică și hotărâtă.
Au rămas în cărți doi actori străini de Constanța, care nici nu au avut bunul simț să se prezinte la concurs, prelungind astfel interimatul și nesiguranța oamenilor. Nici Besoiu, nici Șofron nu au concurat, ceea ce îndreptățește bănuielile că deja cărțile sunt făcute pentru unul dintre ei. Probabil că Besoiu, ca cel mai bătrân, va avea prioritate, iar Șofron, care demult s-a transformat din lider național de sindicat și aliat al actorilor constănțeni nedreptățiți, în omul Consiliului Județean, se va mulțumi, ca și până acum, cu o poziție secundă.
Până la urmă, în loc să rezolve lucrurile, sentința dată de justiție, la Iași, în favoarea sindicatelor, a dat naștere unor alte procese, complicate apoi de noile hotărâri ale Consiliului Județean Constanța. Obligați să-și trăiască viețile între multele termene de judecată sau condiționați de interesele obscure ale mai marilor județului, oamenii ăștia, artiștii, ar merita să fie declarați martiri.
- Publicitate -
Artiștii constănțeni au toată îndreptățirea să se simtă ultimii oameni ai orașului. Într-un moment de "aglomerație culturală" la malul mării, cu tot felul de concerte și festivaluri, pe ei nimeni nu-i bagă în seamă. Și este vorba atât despre cei pe care justiția i-a repus în drepturi, dar autoritățile amână să-i despăgubească pentru nedreptățile îndurate, cât și despre aceia care, după o perioadă de relativă liniște și stabilitate, nu mai știu unde și pentru cine muncesc.
Justiția a desființat o hotărâre proastă a Consiliului Județean, dar tot oamenii care au conceput-o pe aceea acum au pus în scenă diverse artificii, care au ca rezultat un "teatru național" desființat și un "teatru de stat" care nu există încă. Artiștii au dat concursuri, dar nu au fost angajați, repetă pentru premiera de miercuri, dar nu știu dacă și cine îi va plăti.
Prefectul a sesizat inconsistența legală a situației și a notificat hotărârile CJC, urmând să le atace sau nu în contencios administrativ, ceea ce generează încă mai multă nesiguranță.
Fostul director al Naționalului, actualmente director interimar la noul teatru "de Stat" nu a mai concurat la postul pe care declara că și-l dorește, ba chiar și-a luat rămas bun de la artiști. Beatrice Rancea, căci despre ea este vorba, le-a dezvăluit oamenilor, într-un moment de sinceritate, cum cineva i-a șoptit că "nu mai este dorită". Și, iată, fată inteligentă, știe că, la Constanța, dacă nu ești dorit, poți să te pui și-n fund și-n cap, poți să ai o valoare incontestabilă, că tot cum "se vrea" "se face". Așa că a renunțat, cu toată reputația ei excepțională de regizor, cu toată munca ei la teatrul din Constanța, cu toată imaginea ei de femeie puternică și hotărâtă.
Au rămas în cărți doi actori străini de Constanța, care nici nu au avut bunul simț să se prezinte la concurs, prelungind astfel interimatul și nesiguranța oamenilor. Nici Besoiu, nici Șofron nu au concurat, ceea ce îndreptățește bănuielile că deja cărțile sunt făcute pentru unul dintre ei. Probabil că Besoiu, ca cel mai bătrân, va avea prioritate, iar Șofron, care demult s-a transformat din lider național de sindicat și aliat al actorilor constănțeni nedreptățiți, în omul Consiliului Județean, se va mulțumi, ca și până acum, cu o poziție secundă.
Până la urmă, în loc să rezolve lucrurile, sentința dată de justiție, la Iași, în favoarea sindicatelor, a dat naștere unor alte procese, complicate apoi de noile hotărâri ale Consiliului Județean Constanța. Obligați să-și trăiască viețile între multele termene de judecată sau condiționați de interesele obscure ale mai marilor județului, oamenii ăștia, artiștii, ar merita să fie declarați martiri.
