După ce PD-L Constanța s-a aflat, după alegerile locale din acest an, într-o cădere continuă, condu-cerea națională a partidului a luat, se pare, decizia de a "resuscita" organizația aflată în moarte clinică.
- Publicitate -
I-au ajuns atâtea scanda-luri, atâtea comitete și comiții, aripi și aripioare, grupuri de nepoței, declarații de presă de prost gust și orgolii care mai de care mai șifonate.
I-au ajuns răsculații din interiorul partidului, agitatorii și intriganții care, de la cel mai june până la cel mai… cu greutate, au făcut "enșpe" pași în față ca să arunce cu pietre, ca să servească presei, cu o voluptate bolnavă, critici și acuzații la adresa unora dintre democrat-liberali. Că motivațiile erau, de multe ori, puerile, că ele frizau penibilul a contat mai puțin. Pâine și circ să aibă răzvrătiții, că PD-L Constanța se duce la fund.
Asta până în momentul în care liderii naționali au propus, pentru ca spectacolul plictisitor și destul de previzibil să înceteze, ca la șefia BPJ să vină, în calitate de prim vicepreședinte, Constantin Chirilă. Pedelist cu ștate vechi, Chirilă ar fi, pare-se, soluția de compromis, personajul care, alături de actualul lider județean, Mircea Banias, ar putea, cât de cât, redresa imaginea partidului. Ipoteza asta se va verifica în timp…
Ai fi fost tentat să crezi că, în cele din urmă, lucrurile vor reveni pe făgașul normal, din moment ce alegerile parlamentare nu sunt chiar la depărtare de ani lumină și, mai mult decât atât, din moment ce, de rezultatele din toamnă depinde formarea unui nou guvern. În aceeași ordine de idei, de alegerile astea depind multe dintre speranțele românilor în ceea ce privește primenirea clasei politice.
Dar… nu! Nu, nu și nu! De ce să fie consensul la un răspuns distanță?! De ce să fie soluția, bună, rea, oricum ar fi ea, rezumată într-o decizie monosilabică? "Da" sau "nu". Atât ar trebui să spună Constantin Chirilă. Fie acceptă, fie declină propunerea de la centru, venită în urmă cu mai bine de o săptămână.
Mulți dintre dumneavoastră nici n-au auzit de Chirilă sau, dacă au auzit, asta a fost datorită faptului că el a fost unul dintre susținătorii mișcării dizidente din sânul PD-L, din ultimele luni. Scepticii s-au întrebat, ironic, "dar cine e Chirilă ăsta de stă o lume după el?!". Afișând, alternativ, când dezinteres, când uimire în fața deciziilor de la centru, Chirilă declară senin, de fiecare dată și în legătură cu orice, că "e prima oară" când aude, e prima oară când i se aduce la cunoștință. El află, chipurile, ultimul, pe el nu îl anunță nimeni, nimic.
Între timp, actuala conducere județeană a PD-L, singura recunoscută de Biroul Permanent Național, așteaptă răspunsul lui Chirilă. Vrea sau nu vrea? Acceptă sau nu? Se lasă sau nu se lasă?! Și uite așa, a doua organizație din țară a Partidului Democrat - Liberal plutește în dorul așteptării, destul de sictirită, ce-i drept. Cel curtat amână nepermis de mult decizia. Sentimentul de "dolce far niente" o fi, probabil, mai puțin obositor…
Petalele cad una câte una: acceptă sau nu?
