Autocritică

Stimați tovarăși,

Sussemnata, director media la ziarul Cuget Liber, vă rog să îmi permiteți ca, în fața oamenilor muncii care mă citesc, să-mi fac autocritica pentru gravele abateri pe care le-am avut în exercițiul funcțiunii. De asemenea, vă rog, dragi tovarăși și prieteni, să primiți toată considerația și respectul pe care vi le datorez și să aveți bunăvoința și înțelepciunea - pe care știu că le posedați din plin - de a mă ajuta să revin pe calea cea dreaptă a admirației și entuziasmului față de iubiții conducători ai orașului și ai județului nostru.

RECUNOSC CĂ AM GREȘIT atunci când am criticat realizările neprețuite ale mult iubitului nostru conducător Radu Mazăre, am avut clipe de rătăcire și momente de inexplicabilă hipermetropie atunci când mintea m-a dus la anumite nerealizări ale promisiunilor sau la anumiți monștri de beton care au cotropit spațiile verzi. Dar nu vreau să insist, e de ajuns să spun că am greșit și că am profunda convingere că mult iubitul conducător poartă în suflet o mare dragoste față de constănțeni, iar gândul său este numai către împlinirea tuturor dorințelor noastre de mai bine.

RECUNOSC CĂ AM GREȘIT atunci când am publicat - ce-o fi fost în capul meu! - fotografii neprincipiale cu celălalt mult iubit conducător Nicușor Daniel Constantinescu, odihnindu-se cu capul pe masă în restaurant și dormind în jeepul său, în mijlocul intersecției.

RECUNOSC că am dat dovadă de "mârlănie profesională", așa cum, cu indulgență, am fost calificată de purtătorul de cuvânt al preaiubitului Partid; ar fi putut să mă califice cu mult mai grele cuvinte și îi mulțumesc pentru înțelepciunea de care a dat dovadă lăsându-mă să realizez prin propriile mele resurse intelectuale grava greșeală pe care am comis-o. Acum știu că mult iubitul conducător nu ar fi putut să adoarmă în public decât din cauza prea îndelungatului efort fizic și intelectual depus în slujba comunității pentru care și-a sacrificat viața personală și timpul care ar fi trebuit dedicat odihnei nocturne.

RECUNOSC CĂ AM GREȘIT atunci când am numit-o babă pe respectabila femeie în vârstă care i-a sărit bunului nostru primar în brațe; acum am convingerea că nu era surescitată sau prizoniera vreunei mentalități de pomanagiu, ci inima ei era copleșită de generozitatea tânărului edil care și-a rupt din timpul său destinat sporturilor nautice - minunate sporturi ce dezvoltă mintea și trupul - și s-a dedicat alegătorilor de vârsta a treia, fără a avea vreun scop ascuns în afara bucuriei genuine de a fi în preajma lor și de a le oferi tradiționala sacoșă cu pui și alte alimente de mare necesitate, pentru care cu toții avem datoria sfântă de a-i mulțumi fierbinte.

RECUNOSC CĂ AM GREȘIT atunci când, în nemernicia mea, mi-am permis să gândesc nepotrivit și să-i calific drept "oportuniști veroși" pe aceia care visează la apropierea de centrul cald și bun al puterii și la împărtășirea din roadele sale; ei sunt adevărații vizionari ai orașului, iar acum, după ce vălul mi s-a luat de pe ochi, pot să văd asta.

În lumina noilor directive ale mult iubitului partid și ale înțelepților conducători, care mi-au deschis mintea pentru a vedea cât m-am abătut de la linia corectitudinii și bunului simț, vă rog, dragi tovarăși, să mă ajutați să mă îndrept.

Totuși, vă implor, dați-mi voie să îmi exprim convingerea că NICIODATĂ nu mă voi ridica la înălțimea morală absolut necesară pentru a mă înscrie în respectabila breaslă a jurnaliștilor adevărați, aceia care știu să privească lucrurile frumoase și bune, le relatează cu optimism, cu entuziasm și știu să își vadă interesul și să nu înoate împotriva curentului, un curent care va duce urbea noastră pe cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației!