Atenție! Textul care urmează nu încearcă să formeze, să construiască, să ofere soluții sau să treacă de condiția de simplă observație mai mult sau mai puțin necesară.
- Publicitate -
Recunosc, nu mă interesează po-litica. Sunt parte a proletariatului, a masei amorfe de români care nu votează, nu comentează când li se taie copacii din fața blocului, pe care nu îi deranjează aglomerația din 100, gropile din trotuar, idioții care schimbă trei benzi de circulație fără să semnalizeze, impozitul forfetar, criza financiară sau faptul că li s-a mărit rata la bancă.
Dacă e să vorbim de conștiință civică și spirit revoluționar, pot să spun sincer că sunetul androgin de la Nokia are mai multă personalitate decât mine.
Pentru a raționa, a emite judecăți de valoare, a critica, a fi subiectiv și a acuza ceva ce ține de politică, trebuie să mă dedublez, să intru cu forța în pielea cuiva direct afectat și conștient de puterea unei ordonanțe de urgență. Pentru că mie unuia nu îmi pasă. Din partea mea, EBA poate să fie președinte, iar Becali, prim-ministru.
Astăzi, însă, eu sunt un om de afaceri. Un actor cuminte pe o scenă economică incertă, un investitor de talie medie, care caută să obțină finanțare de la stat, de la UE, care are de plătit salarii și linii de credit, leasing la patru autoutilitare, factură la mobil și chirie pe un spațiu comercial.
Eu de ce aș merge la vot? N-am timp de pierdut în fața televizorului, prind știri de pe internet, la radioul din mașină.
Cine sunt cei care îmi vor votul? Nici măcar nu știu câți sunt.
Aud că EBA candidează în forță și e independentă. Cum mă poate ajuta ea, cum mă duce ea mai ușor spre fon-durile structurale? Odată cu numele ei apar și scandalurile, piți-problemele, mondenitățile și ironiile altora. Nu o deranjează legalizarea drogurilor ușoare, foarte bine, nici pe mine. Mă deranjează absența oamenilor cu gândire practică, mă enervează lipsa logicii, a bunului simț neuronal.
Nu pot să nu aud că Gigi vrea să fie europarlamentar. N-are nevoie de nicio prezentare, doar e Războinicul Luminii, spaima hoților de mașini. El cum mă ajută? Poate să îmi vorbească de Dumnezeu și de sprijinirea bătrânilor și săracilor până nu mai poate. Nici Ăl de sus, nici tataia & mamaia nu construiesc nimic, niciunul dintre ei nu vine să îmi garanteze un împrumut necesar pentru cofinanțare. Nu primesc de la niciun sărac o subvenție ca să angajez șomeri, să îi școlesc și, în cele din urmă, să îi pierd, când pleacă la muncă în Spania.
Mai prind din zbor o știre în care se spune că Sebastian Bodu o ia pe Simona Sensual să îl ajute în campanie. E clar, un astfel de om n-are cum să îmi inspire putere în plenul parlamentului european. Nu-l văd luptându-se pentru bani mai mulți direcționați spre țările est-euro-pene, nu-l văd sprijinind organizațiile patronale care luptă cu inepții din Ministerul Finanțelor. E ca și cum ai pune o pisică oarbă și cu labele rupte să prindă un pui de șoarece aflat pe alt continent. Adică este imposibil.
Merg pe stradă, văd bannere pe stâlpi. Pedeliștii îmi vorbesc de familie, de valori d-astea arhaice, care mă încălzesc ca briza de dimineață de pe o banchiză. Îi asociez cu Stolojan, cel care a renunțat tot timpul. Îl și văd în discurs: "Să facem, să dregem, să luptăm pentru pământ, să îl facem mândru pe Coșbuc, dar nu acum, că acum sunt puțin răcit".
Îi văd și pe liberali. Zic ei ceva de bani europeni și îl afișează pe marele garant Crin Antonescu, care pare de două ori mai gras decât în ziua în care a fost ales președinte al partidului. Lucru care mă enervează cumplit. Mă gândesc la Tăriceanu și la cum mi-a faultat atâta timp business-ul, cum m-a "ajutat" să contractez zero eurocenți, mă gândesc la un guvern care s-a priceput la afaceri cam cum se pricepe o broască râioasă la sudură.
Nu lipsesc nici bannerele roșii ale PSD-ului. "Votezi pentru tine!". Parcă e același slogan ca la alegerile locale. Păcat că îl au pe Geoană, pe care, dacă îl văd sau îl aud, mă gândesc fără să vreau la comunism, la planuri cincinale fanteziste, la lucruri urâte, născute dintr-un somn fără vise al rațiunii.
În concluzie, de ce mi-ar păsa? De ce aș alege răul mai mic? De ce să nu urmez exemplul englezilor și să le arăt și eu degetul mijlociu, să îi scuip în față și să le explic că nu mă pot ajuta?*
* A nu se înțelege cumva că aș îndemna lumea să NU meargă la vot. Mergeți, frații mei albi, mergeți.
