De patru ani cotizez în învățământul de stat. Am închis ochii și am deschis larg buzunarele atunci când a fost vorba să schimbăm mobilierul clasei. Acum, mai nou, trebuie să asigurăm și paza școlii și să utilăm laboratorul de informatică. Una peste alta, pe lângă fondul clasei, "părinții au cerut, au insistat" ca fiecare să cotizeze cu 60 lei: 30 pentru fondul școlii și 30 pentru paza instituției de învățământ. În România nu mai există inspectorat, nici minister al învățământului, nu mai există decât părinți. Ei văruiesc clasele, ei cumpără băncuțe și scăunele, ei schimbă parchetul, ei cumpără calculatoare. Nu mai este mult până când părinții vor lua locul dascălilor de la catedre.
- Publicitate -
La adăpostul expresiei: "Părinții au cerut să aducem paznici!", "Părinții au cerut ca mobilierul în clasă să fie schimbat", comitetul de părinți al școlii supune la vot deciziile deja luate. Evident, puțini sunt cei care au curajul să vorbească și toți votează, de teamă ca micuțul lor să nu fie "luat la ochi" de învățătoare sau de dirigintă.
Este adevărat, niciodată nu se cere, numai că mulți părinți mi-au povestit cum se procedează. Învățătoarea cheamă părinții și le spune: "Uitați, aceasta este clasa, acesta este mobilierul, dacă vă place, rămâne așa!", Evident, se va găsi de fiecare dată câte cineva care să ceară schimbări:
"Nu pot ține aici copilul!" încep să se smiorcăie, ca și când calitatea actului de învățământ ar sta în parchetul laminat care se poartă acum în sălile de clasă sau în jaluzelele verticale care atârnă, mai nou, la geamurile claselor.
Din principiu, n-am să dau bani pentru paza școlii. Cred că sunt atâtea alte autorități care să vegheze asupra siguranței copiilor. Reprezentanții asociației de părinți spun că "țigănușii" au ajuns să treacă de gardul școlii și că au ajuns să fure din buzunarul elevilor. Deși este alertată poliția, nu se rezolvă nimic. Dar n-am auzit să se plângă vreun părinte sau cadru didactic (să vină la redacție și să ne spună sau să reclame direct la IPJ) de faptul că polițiștii nu-s în stare să prindă hoții de buzunare din curtea școlii. Și, dacă polițiștii nu-s în stare nici măcar să alunge puradeii din curtea unei școli, ar trebui să renunțăm la poliție. Fiecare să aibă în dotare o armă pe care s-o folosească la nevoie.
N-am să dau bani din principiu. Măcar atât ne rămâne. Să avem principii. Numai că școala n-are principii și permite unui reprezentant al asociației părinților să transforme un cabinet într-un fumoar și să ia decizii arbitrare, care implică extracția de bani din buzunarele tuturor, indiferent de venituri sau de dorința de a da.
