Votul de "încredere" al românilor a demonstrat faptul că nu mai au încredere. În sisteme ticăloșite, în agora politică în permanență rătăcită într-o tranziție policromă, în actori politici care practică, artistic și convingător, profesia disimulării. Am auzit, imediat după anunțarea rezultatelor preliminare din seara referendumului și a europarlamentarelor, discursurile oamenilor politici. M-au dezgustat frustrarea, teatralizarea, zâmbetele forțate și, mai ales, erijarea lor în câștigători.
- Publicitate -
N-au câștigat nimic, n-au realizat nimic. Prezența lor în plan public, ca producători de valoare, este nulă. Credibilizarea discursurilor chinuite din timpul celei mai anemice campanii pe care am văzut-o vreodată rămâne consemnată drept un eșec previzibil. Și, totuși, societatea civilă actuală se manifestă ca un spațiu al contradicțiilor. Votul care nu a mers într-o parte a mers în cealaltă, iar alegătorii scârbiți de promisiuni deșarte au votat toți bufonii regelui. Dintr-o convenție dominantă și o practică socială consacrată, bătrânii au ieșit la vot, mulți dintre ei fără să știe ce aleg de fapt, și au decis să arunce în urnă ultima fărâmă de speranță. Palidă, sufocată, chinuită. Speranța unora de a avea trandafirii și pentru ei, de a primi pensii mai mari și de a avea condiții de muncă mai bune. Poate că de aceea m-a umplut de dezgust discursul frustrat al lui Mircea Geoană care declara, ca un soi de săracă fată bogată, cum că altul ar fi fost contextul dacă și parcă și nu știu cum…La fel, am considerat "seara succesului, a victoriei și a sărbătorii" premierului Tăriceanu un sughiț stresat al unui partid care, de la o vreme încoace, se încăpățânează să cadă.
Am privit evenimentul de duminică prin lentile multiple, de coloraturi diferite. Am încercat să analizez, din cât mai multe unghiuri, rolul formativ al discursu-rilor formațiunilor politice. Dar am constatat, așa cum, de altfel, mă așteptam, că nimeni nu a promovat România, că niciunul nu este "cel mai bun". La ce folos să aibă unii încredere în X și Y dacă electoratul nu are?! Și pentru ce această mascaradă penibilă dacă nici măcar ei, "notabilii" actori politici nu au votat ceea ce chiar ei au propus?!
Guvernul și-a asumat răspunderea pentru un vot uninominal trucat, în timp ce românii și-au asumat-o pentru blamul acordat clasei politice românești. Buletinele n-au curs în urnele de vot fără număr, fără număr, fără număr…
Au rămas, departe de secțiile de votare, valorile unei lumi care nu mai are ce să voteze, nu mai are pentru cine și pentru ce să își asume eșecul. Oamenii nu le mai dau dreptul la scenete, la replici expirate și banale. Discursurile nu mai câștigă adeziunea, nu mai seduc, nu mai interesează.
Și, acum... vom asista, în sfârșit, la debarcările extrem de întârziate ale președinților pseudopartidelor de pe spectrul politic autohton. Asta în cazul în care, desigur, ei nu vor reveni asupra deciziilor, hrăniți halucinant de ideea că, vezi Doamne, cineva ar mai avea încredere în ei.
