A picat Guvernul. Ca o balerină în tutu, cu poantele în picioare, a căzut de pe scenă, în huiduielile publicului. Și din acest moment am avut impresia că ne învârtim, respirăm și suferim în alt ciclu cosmic, în altă galaxie. De parcă lumea s-a întors pe dos. Sau, probabil, cine știe?!, e doar ritmul firesc al lucrurilor: degrin-golada financiară se amestecă, până la confuzie, cu o criză politică profundă, rezultatul fiind, mai mult sau mai puțin previzibil, o menajerie de cretini.
- Publicitate -
Atâta doar că sper, în… poate penultimul ceas, ca "binele ce va să vină" să vină dracului mai repede! Să nu mai avem de a face cu orgolii care cad în gol, cu golanii cu notorietate care vor să ocupe un scaun de ministru, cu zglobiii, dar imbecilii politicieni ai zilei de azi și care sunt, în realitate, securiștii de ieri.
Îmi doresc un guvern de tehnocrați. Dar TEHNOCRAȚI! Fără nepoți, fine, nași, fără oameni în care se vede, de la o distanță generoasă, indigența intelectuală. Un Guvern care să nu mai prelungească convalescența dureroasă în care ne târâm îndeosebi de la alegerile parlamentare din toamna lui 2008.
Încă sper ca guvernul să sune de două ori. Și, dacă varianta unui Executiv condus, interimar, de Emil Boc nu va rămâne în picioare, să rezolvăm, totuși, într-un fel sau altul, ecuația dificilă a acestei maladii post-moțiune de cenzură.
Să ridicăm piesele dintr-un joc de domino vechi, mucegăit și mirosind urât, astfel încât, în geometria unei crize care nu demonstrează și nu întărește decât ideea de perversitate a puterii să invităm, de după cortina grea, acei specialiști, profesioniști, spuneți-le cum vreți, care să ne vindece rănile din genunchi și din coate. Oameni competenți care au făcut din profesiile lor cariere și care nu vor conduce ministerele la fel cum negociază, pe terenul de golf, primele de zeci de mii de euro pentru angajați din silicon și botox.
Ar fi, pesemne, cea mai bună variantă pentru a evita, atât cât se mai poate, desigur, această cacofonie care ne guvernează de ani buni și de sub care respirăm greoi și sacadat. Și poate că atunci n-am mai vedea zeci de mii de directori ai unor instituții publice rămași, peste noapte, nu doar fără funcția de conducere, ci fără un loc de muncă pentru simplul motiv că, în locul lor, au fost numiți, pe criterii eminamente politice, niște oameni care, de la o oră la alta, au ales să slujească interese din umbră.
