Ilegaliștii

Este de necrezut ce se întâmplă în politica așa zis de dreapta a orașului nostru. Liberalii fac declarații din care transpare iminența unei alianțe postelectorale cu PSD, în detrimentul democrat-liberalilor, iar PD-L se restructurează pe baza nucleului pro-Mazăre. Orașul și județul sunt roșii, iar partidul prezidențial nu mai contează aici.

Toată această dezvoltare parado-xală a fost generată de impunerea de la centru a senatorului scafandru pentru conducerea filialei și ca exponent al partidului în alegerile locale. Mare greșeală! Pe bună dreptate, ascensiunea outsiderului (fost pere-mist) cu discurs bolovănos a fost întâmpinată cu indignare de membrii fideli ai partidului, chiar și de cei din structurile de conducere. Numai unii care nu au avut nici un fel de legătură cu întâmplările din campania electorală pot spune că ea s-a desfășurat normal. Onaca i-a avut împotrivă, pe lângă contracandidați, și pe cei alături de care a colindat municipiul și județul, ca să nu mai vorbim de democrat-liberalii care au spus "pa!" chiar locurilor eligibile de pe liste și au refuzat, cu orice risc, să-l susțină pe scafandru.

Grevat de eșecul din campania electorală, Ion Popescu, un avocat de succes nedeprins să piardă luptele în care se angajează, s-a izolat de colegi, dar și de presă, printr-o atitudine inexplicabilă, plină de o aroganță care ar putea fi justificată numai prin înțelegerea reflexului de a riposta cumva, oricum, destinului implacabil care l-a plasat pe o poziție inferioară.

Cu toate că partidul s-a desco-torosit de perdantul Onaca și i-a încredințat lui Popescu frâiele filialei, lipsa de experiență politică a avocatului se simte în placidi-tatea sau înfumurarea gratuită cu care încasează loviturile de ima-gine.

În contextul postelectoral dat, aceiași membri fideli care l-au respins pe Onaca, dar și cei care au mimat devotamentul față de el au trecut acum de partea grupării pro-Mazăre. Avându-i pe Moisoiu și pe nepotul său ca locomotivă, gruparea s-a arătat îndeajuns de persistentă, cu ajutor mediatic din exterior - de la Mazăre și ai lui, evident! -, încât să creeze o breșă în PD-L.

Dintr-o dată, toată lumea pare să fi uitat motivul real și probat al excluderii cârtiței Moisoiu din PD-L: el a susținut fără rezerve PSD-ul pentru turul al doilea al alegerilor din județ, în detrimentul propriilor candidați, ca să nu mai vorbim de afacerile sale cu Mazăre și ajutorul dat acestuia în cursa pentru primăria Constanța.

În tablou a apărut, la un moment dat, și răzvrătitul Stelian Duțu, care se dăduse la fund după atacul la președinte și la conducerea partidului. Rutinat în politică, dar repetând greșeli pe care le-a mai făcut în trecut, când a părăsit Partidul Democrat (atunci căpătându-și de la Băsescu supranumele de "maidanez politic" și ruinându-și șansele de a mai însemna ceva, vreodată, în ochii electoratului), Stelian Duțu a preferat compromisul cu cel pe care el însuși l-a denunțat ca fiind "omul lui Mazăre".

Toți aceia înlăturați, pe diverse motive, de la împărțeală, de-a lungul acestor ultimi patru ani, au simțit că e o șansă de a forța mâna partidului și s-au adunat în "ilegalitate", luând în bășcălie sensurile cuvântului "eroism". Pupincuriști recunoscuți, cu vocația trădării, fără altă meserie decât aceea de activist, s-au ridicat acum cu pretenții de măreție a actului de răzvrătire în fața autorității de partid.

Chiar și oameni valoroși ai PD-L, induși în eroare de discursurile eroice, de clamarea idealurilor de liberă exprimare și acțiune politică și de opoziția acestei aripi din partid față de oamenii impuși de la centru, care nici lor nu le-au arătat considerația meritată, au trecut drumul către trădători.

Centrul are, acum, posibilitatea de a recunoaște aripa lui Moisoiu, păstrându-și astfel infrastructura teritorială, dar predând partidul influenței lui Mazăre. Sau poate repudia organismele de conducere numite de răzvrătiți, cu riscul de a-și pierde din structuri (care vor fi iute scoase la licitație pe piața locală a partidelor), dar cu posibilitatea de reconstrucție din temelii pe dreapta eșichierului politic și anti-Mazăre.

Este diferența dintre a-ți conștientiza eșecul păstrându-ți identitatea și ideile (și a construi pentru o creștere pe viitor) și a masca înfrângerea, alăturându-te învingătorilor (renunțând, astfel, la orice luptă și acceptând orice compromisuri). Diferența dintre a face politică în libertate și a te băga slugă la stăpânii Constanței. Diferența dintre a lupta pentru democrație și a accepta dictatura roșie.