A venit perioada în care se poate face imagine pe sărăcia oamenilor. Crăciunul vinde cel mai bine: iluzii, imagine și speranțe.
- Publicitate -
Politicienii, fotbaliștii și vedetele cred că, dacă adună în punguțe ceva jucării, bomboane și biscuiți se pot lua la trântă cu Iisus, care a săturat tot poporul cu o pâine, și își mai spală din păcate. Cu o bomboană ți se iartă o înjurătură, cu o ciocolată, trei, iar cu un echipament de fotbal ți se iartă până și un autogol pe Santiago Bernabeu.
Evident, gestul lor nu trebuie să rămână fără aplauze. Mii de blițuri și râuri de bandă sunt sacrificate pentru a imortaliza gestul de a fi Moș Crăciun.
Există vreun politician care în ajun de sărbători s-a dus într-un sat uitat de lume, pe ale cărui ulițe nu poți să pătrunzi cu limuzina, unde oamenii se culcă odată cu găinile pentru că n-au lumină în casă și nici ce pune pe masă la cină, pentru a face un dar din inimă? A fost vreun fotbalist într-o localitate care n-are echipă de divizia fantastică și a adus vreun bulgăre de lumină în viața acelor sărmani?
Nimic nu se mai face din inimă. În spatele unui gest bine regizat stau consilierii de imagine.
De bătrânii care mor singuri prin cămine ne aducem aminte doar de sărbători. Tot atunci ne gândim și că prin canalizări trăiesc suflete de copii. Traiul le este greu și în martie și în iulie, nu numai în decembrie. Unii nici de un cămin n-au parte.
Suntem buni doar de sărbători. E adevărat, nu putem să schimbăm traiul greu al oamenilor cu un singur dar, de Crăciun. Da’ măcar să nu ne mai prefacem!
