Ce mai reprezintă mila în societatea noastră? Întrebați pe oricine de pe stradă cât de mărinimos este, iar răspunsul va veni prompt: "Vai, dar cum! Cât l-am ajutat eu pe X-ulescu, câți bani i-am dat lui Cutărică, și câte pomeni nu am făcut. Se poate?!". Că doar românii sunt cei mai mărinimoși, și-ar da și haina de pe ei pentru binele semenilor lor. Problema e când trebuie pusă în practică această mărinimie. Atunci, persoanele ce au într-adevăr o inimă mare pot fi numărate pe degete.
Zilele acestea, scuturate brusc de frigul ce-și arată colții, autoritățile, fie centrale, fie locale, și-au adus aminte de persoanele fără adăpost. Și-au început directivele: TREBUIE să fie adunate de pe străzi, TREBUIE să se găsească un spațiu unde să fie băgate până când trece gerul - adică, așa cum ne-au obișnuit, o soluție de moment pentru o problemă ce a devenit stringentă, dacă ne aducem aminte că în zilele însorite toate intersecțiile, parcările piețelor și porțile bisericilor sunt înțesate de cerșetori. Dar, decât deloc, e bine și atât!
Autoritățile municipiului Constanța nu s-au dezmințit și, după "bunul" obicei afișat de atâtea ori, au găsit o modalitate de a se "face" că își fac treaba. Au trimis, la rândul lor, o directivă către Asociația Fair Play, pentru a pregăti camerele necesare pentru primirea vagabonzilor, dar nu s-au mai obosit să anunțe pe nimeni că respectivele spații există. Dar nici nu s-au grăbit să îi caute pe sărmani prin ungherele prin care își fac veacul și să-i transporte în camerele încălzite, unde i-ar aștepta și o masă caldă și un rând de haine uscate. Ar însemna o bătaie de cap și o cheltuială în plus, ce mai contează că este responsabilitatea lor!
Ce contează că asistentele de la Urgența Spitalului Județean sunt nevoite să se împartă între dădăcirea unui sărman, care nu are nicio boală, și punerea unei perfuzii unui pacient a cărui viață este în pericol! Nu interesează că ținerea oamenilor străzii în unitatea sanitară înseamnă bani consumați dintr-un buget și așa insuficient.
La fel, nu aude nimeni când cadrele medicale plâng că și-au înjumătățit garderobele tot aducând de acasă haine pentru sărmani. Să mai spunem că, în vreme ce camerele de la Fair Play stau nefolosite, în spital, oamenii străzii sunt înghesuiți, în frig, pe tărgi într-o singură încăpere?
Avem convingerea - din păcate - că, dacă oamenii străzii ar fi știut să danseze din buric, precum tinerele brune aduse din țări exotice, ar fi fost mai interesanți pentru mai marii orașului.
- Publicitate -
