Destul de des, din păcate, presa relatează despre poveștile nefericite ale unor valori incontestabile ale României culturale, artistice sau sportive. Cântăreți căzuți în patima beției, actori prăbușiți, campioni ajunși în stradă. Ultimul caz care mi-a atras atenția este cel al lui "Miți" Majearu, rege al Europei cu Steaua în 1986.
- Publicitate -
A fost cel mai bun jucător al finalei de la Sevilla. A fost în vârful piramidei. A cunoscut gloria și a avut și bani. Cu toate acestea, va fi evacuat din casa în care a locuit până acum. Omul care a ridicat deasupra capului Cupa Campionilor Europeni are privirea tristă. Trece prin momente cumplite, este dezorientat, un moment de cumpănă al vieții. Colegii săi de generație au anunțat că îi vor sări
în ajutor, vor perfecta un meci în scop caritabil, iar patronul Stelei probabil că va umbla la seif în cazul Majearu, numărând arginți bineînțeles în fața camerelor de luat vederi.
Poate că aceste valori ale României nu au luat, la timpul potrivit, cele mai bune decizii. Nu s-au priceput să investească, n-au avut grijă de viitor, au trăit doar clipa. Probabil am dreptate, probabil greșesc, n-ar fi corect să dau verdicte. Însă, cei ce apar acum pe post de salvatori nu ar trebui să ofere bani, ci să-i ajute pe acești campioni să se reintegreze. Să le ofere locuri de muncă pe măsura pregătirii, să îi pună în valoare. De fiecare dată, îmi aduc aminte de cuvintele profesorului de matematică din anii de liceu: "La muncă, nu la-ntins mâna!" și de ale primului patron, din vremea studenției: "Nu îți dau bani în plus, te învăț cum să-i faci singur!". Hai să avem grijă cum se cuvine de campionii României.
