Deși în urmă cu câteva luni, îi duduiau și economia și autoritatea în partid, iată că acum Tăriceanu a picat cu totul în recesiune. Economia e pe chituci, liberalii l-au ejectat din primul eșalon al partidului, iar visul că ar mai putea ajunge prim-ministru sau chiar la Palatul Cotroceni s-a spart ca un balon de săpun. Duduiala lui Călin s-a transformat într-un vuiet asurzitor, semn că politicianul a deraiat cu viteză maximă în momentul în care a decis, de unul singur, să schimbe macazul "putere – opoziție".
- Publicitate -
Miile de primari, consilieri locali și județeni, directori de instituții, liberali care activau în aparatul public au privit această manevră ca pe o decapitare din punct de vedere administrativ și financiar. Așa a și fost. Primarii nu au mai primit niciun sfanț de la guvernul PD-L – PSD, toată floarea penelistă din posturile publice de conducere a fost tăiată de la rădăcină și înlocuită cu trandafirii celor două partide de la putere, prefecții au fost schimbați.
În atare condiții, Tăriceanu și-a atras nemulțumirea întregului partid, doar câteva filiale din țară, printre care și Constanța, rămânându-i fidele. Restul a văzut în alegerea contracandidatului lui Tăriceanu de la Congres, Crin Antonescu, dacă nu liderul salvator care va aduce partidul la putere, cel puțin o corecție, o pedeapsă pentru fostul premier care nu a aplecat urechea la rugămințile celor mulți.
Călin a jucat totul pe o singură carte, și a pierdut. A vrut să meargă la cacealma atât cu PD-L, cât și cu PSD după alegeri, în dorința sa de a rămâne premierul României, mizând pe raționamentul că între cele două partide nu poate fi pus niciodată semnul "+". S-a înșelat și a băgat partidul în opoziție, pierzând și trenul puterii, dar și susținerea și conducerea PNL.
Odată cu Tăriceanu, au primit o lovitură serioasă și liderii constănțeni ai partidului. Primul care i se alătură lui Călin pe banca de rezerve este Puiu Hașotti. A candidat în echipă cu fostul premier pentru un nou mandat de vicepreședinte al partidului, însă a pierdut, nefiind ales nici măcar în Biroul Politic Central al formațiunii. Argumentele constănțenilor au fost că Tăriceanu a avut o guvernare bună și că Băsescu ar muri de ciudă dacă ar câștiga tot Călin președinția partidului. Iată însă că realitatea zilelor noastre ne spune că ultima guvernare ne-a cam lăsat cu fundul gol în fața crizei economice, iar Băsescu nu a avut motive ca să-i crape fierea-n el.
