Nicio schimbare la compania de balet ce poartă astăzi, cu tristețe, numele maestrului Oleg Danovski. Un concurs organizat în mare taină a ridicat o treaptă un fost șef de compartiment, o persoană care exista în teatru și care a contribuit în egală măsură, prin acțiuni decizionale, la activitatea de până acum a instituției.
- Publicitate -
Iar, vineri dimineață, auzind cele două candidaturi depuse pentru postul cel mare al companiei, mi-am dat seama că va câștiga, evident, cea care a fost și numită pe un post strategic în teatru în urmă cu câțiva ani - la vremea respectivă, fără concurs - așa că ce putea fi mai evident? Numai că, de data aceasta, a fost concurs și s-a cerut experiența managerială, ceea ce, iarăși evident, candidata Betty Lux avea.
Citind comentariile primite pe site-ul ziarului la materialul prin care anunțam noul director al companiei, Betty Lux, mi se confirmă, a nu știu câta oară, faptul că, în cultura constănțeană, cale de întoarcere nu mai există. S-a intrat într-un con de umbră, publicul nu mai acordă credit nimănui, indiferent ce hram poartă.
Iar durerea cea mai mare este pierderea unei instituții de cultură care ne conferea anvergură de metropolă și care reprezenta unicul brand al celui mai mare oraș din țară, după București - Teatrul de balet clasic și contemporan "Oleg Danovski".
Mișculațiile din ultimii ani ale autorităților - distrugerea unui teatru de sine stătător, neîncurajarea creării unui cadru de premiere a performanțelor, lipsa unui buget adecvat -, numirea în funcții cheie a unor persoane cărora le-au scăpat printre degete marii balerini școliți de maestru sunt doar câteva din lucrurile care au dus la căderea companiei.
La ora actuală, din vechea trupă de balet au rămas maxim 20 de dansatori. Salariul pentru un tânăr balerin depășește cu puțin 400 de lei, iar sporurile sunt aproape nesemnificative și, astfel, s-a ajuns la situația în care teatrul recurge la colaborări cu eleve de la Colegiul Național de Arte "Regina Maria". Pentru că dansatorii talentați sunt luați de teatre mari din capitală sau pleacă pe vase de croazieră.
În plus, repertoriul, care nu aduce decât readaptări ale fostelor capodopere danovskiene, lipsa unei stagiuni coerente - să fim serioși, de câte ori joacă baletul acasă, într-o lună? - sunt alte carențe ale activității teatrului, condus, de altfel, și de noua directoare oficială, până în prezent aflată tot în funcție de conducere, ținând frâiele companiei.
Pe de altă parte, judecând la rece, cine se mai încumetă, în aceste condiții, să se așeze pe fotoliul de director al companiei de balet? În primul rând, trebuie să te faci frate cu dracu’ până treci puntea, să joci după cum îți cântă cei de sus, de la Consiliu, apoi să te încumeți, timid, să ai propriile inițiative.
Așa că singura schimbare plauzibilă la ora actuală este cea de director (schimb de oameni: coboară unul, urcă altul, ei între ei), nimic în fond, în esență.
Un singur lucru a rămas consecvent: procesele interminabile ale lui Oleg Danovski jr. pentru drepturile de autor. Indiferent cine conduce teatrul le moștenește și cu siguranță le va preda mai departe.
