Marea spoială

Spuneam că nu-mi place cum și-a gestionat Mazăre mandatele de primar, că aș vrea să vină altcineva la conducerea municipiului, iar acum scriu și de ce. Văd că toate realizările sunt numai de suprafață, de spoială, de aruncat praf în ochii electoratului, exact cum a fost azvârlit acum, cu două luni înainte de alegeri, asfalt pe trotuarele în care constănțenii și-au rupt picioarele atâția ani de zile. Un asfalt de proastă calitate care să țină până când votul cade în urnă. La întoarcerea de la secția de votare să nu vă mirați dacă vi se înfundă tocurile în trotuar sau dacă vă împiedicați în gropile bine cunoscute. Cert este că nu-mi place cum arată Constanța, din următoarele motive: 1. Este un oraș în care istoria este disprețuită, zona istorică este lăsată în paragină, dar ce spun eu în paragină? în mizerie și sub gunoaie!, iar primarul ne minte de ani de zile că o va introduce în nu ș’ce program de reabilitare pentru care a organizat niște simulacre de dezbatere publică fără nici un rezultat. 2. Este un oraș fără parcuri, fără facilități pentru petrecerea timpului în aer liber, cu excepția unicei "țări a piticilor", asaltată de părinți și copii din tot orașul. Faceți o comparație între parcul Tăbăcărie și parcuri similare ca întindere din capitală (nici nu mai zic de străinătate!) și o să vedeți ce vreau să spun. Uitați-vă la parcul de la gară, cu aleile sale crăpate în care-ți poți rupe picioarele dacă mergi cu role, cu o fântână arteziană aflată ani de zile în reparații care au fost încheiate oportun chiar acum, înainte de alegeri! 3. Este un oraș fără aer, cu mult praf, care ne intră în case în cantități mult prea mari și ne obligă să punem aspiratorul pe pardoseală din două în două zile. 4. Este un oraș în care problemele traficului de mașini sunt rezolvate în defavoarea traficului de pietoni, prin reducerea trotuarelor la o lățime de jumătate de metru pentru a permite parcarea mașinilor. Chiar o parte din spațiul acesta strâmt este ocupat de botul mașinii parcate, ceea ce trimite oamenii direct pe carosabil. Eu cred că mămicile ar avea sorți de izbândă dacă ar acționa municipalitatea în instanță pentru că sunt obligate să coboare în stradă cu tot cu bebelușii în cărucioare și să mizeze pe omenia și atenția șoferului care-și conduce mașina pe banda întâi de circulație. 5. Este un oraș în care cultura este sărmană și orfană. Teatrele funcționează târâș-grăpiș, în patru localuri vechi și meschine - o fostă sală de festivități a unui liceu, o scenă mică a unui fost teatru de revistă ucis, o scenă mare dar accesată mai mult de teatrele din capitală, pentru că aparține sindicatelor, și o sală minusculă pentru cei mici, într-o clădire care aparține comunității grecești din oraș. O să-mi spuneți că nu există public de teatru în Constanța, așa cum există în București, eu o să vă spun că publicul este educat în funcție de ceea ce primește. Actorii Constanței, și ei, la fel ca șefii din Consiliul Județean, se preocupă mai puțin de profesia lor și mai mult de intrigi și "săpături", favorizate de conflictul permanent și de schimbarea directorilor. Și rămâne concluzia: nicio sală bună de spectacol. Poate pentru că edilul nu dă doi bani pe cultură, concentrându-și energia în proiecte fabuloase pentru locuri de distracție, pe care le frecventează asiduu. De fapt, dacă mă gândesc bine, din cercul măzărist doar pe Constantinescu l-am văzut la teatru, atunci când trebuia să se și exprime cu vreun discurs pe scenă, dar nici el nu rezistă până la final. 6. Este un oraș în care pen-sionarii au fost puși în conflict cu propriii copii. Au fost momiți cu tot felul de pomeni (ce suflet bun, Mazăre!), li s-au împins o băncuță sub fund și o plasmă în față, cerându-li-se în schimb votul, iar aceste mici și de suprafață îmbunătățiri ale vieții lor prevalează în mod egoist asupra multelor nemulțumiri ale urmașilor, majoritatea ținând de lipsa de perspectivă și de absența oricărei intenții de dezvoltare durabilă. 7. Este un oraș în care interlopii și maidanezii atacă și fac victime, iar cerșetorii ne pândesc la colț de stradă, fără ca aceste mizerii să fie influențate în vreun fel de achitarea taxei de liniște (de protecție). Este orașul în care primarul se simte amenințat în așa măsură încât poartă pistol la brâu și este apărat de doi bodyguarzi. 8. Este un oraș în care construcții noi, fără nicio logică arhitectonică ce le-ar integra în peisajul urbanistic, se ridică pe mici terenuri foarte scumpe din centru, doar pentru că proprie-tarii au avut destulă influență asupra autorităților, iar absența planului general al orașului permite tot felul de extravaganțe și absurdități de construcție. În același timp, alți proprietari, mai puțin influenți, fără legături cu cercul de interese al primarului, au primit doar uși în nas și refuzuri publice, lipsite de elementara politețe, îndreptându-se către instanțe europene care tot pe noi, contribuabilii la bugetul local, ne vor pune la plată. 9. Este un oraș în care zăpada în exces blochează toată activitatea, iar deszăpezirea este făcută de prietenii și colegii de partid ai administrației locale, cu o lipsă de eficiență revoltătoare. 10. Este un oraș în care primarul nu acordă audiențe cetățenilor, timpul său, atunci când ne onorează meleagurile cu prezența, fiind prea prețios pentru a fi pierdut în acest contact cu omul care i-a dat votul. Dar pe acest din urmă subiect voi reveni. Să ne înțelegem, nu spun că Mazăre nu a făcut nimic, spun doar că a făcut potrivit cu propriile interese și fără a ține cont de prioritățile constănțenilor. Locuind în Mamaia, fiind plecat din oraș cu lunile, și-a format o percepție de turist și a acționat în consecință, aplicând asupra Constanței o spoială similară cu văruiala de primăvară la hotelurile vechi și mucegăite din stațiuni. Pe el nu-l interesează dezvol-tarea orașului, ci dezvoltarea turismului pe care l-a declarat singură "industrie" în Constanța. Chiar atunci când a aterizat, din Brazilia, în orașul mizerabil în urma deszăpezirii coordonate de viceprimarul Stan, s-a arătat foarte relaxat, gândindu-se (și spunându-ne) să fim fără grijă că zăpada se topește până vin turiștii. Cu toate că localnicii îl votează, pentru turistul Mazăre nu contează decât turiștii.