Un pumn în gura presei, un precedent care poate fi periculos sau încă o pată pe obrazul nespălat al justiției. Cam așa aș putea cataloga decizia pronunțată de curând de judecătorii Tribunalului Constanța, prin care ziarista Feri Predescu este obligată să-i plătească primarului despăgubiri morale de 50.000 de lei pentru afirmațiile făcute la adresa edilului constănțean într-o emisiune de televiziune. Și toate astea în condițiile în care tocmai edilul a scăpat nepedepsit de judecătorii constănțeni într-o situație similară, pentru declarațiile jignitoare la adresa fostului ministrul Sulfina Barbu. Și de aici vine întrebarea firească a celor din afara jocului: de ce măsuri diferite luate de judecători pentru situații similare?!
- Publicitate -
Nu pun la socoteală faptul că primarul a uitat ce înseamnă să fii ziarist și să ai o opinie, că nu stă pe gânduri atunci când cheamă în instanță jurnaliști care emit judecăți diferite de ale lui sau care nu-l preaslăvesc.
Afirmațiile ziaristei erau legate de legăturile edilului cu clanul Vasea, de incidentul din 2006, când membri ai lumii interlope au devastat hotelul "Flora". Mazăre și Constantinescu au fost cei care, la acea vreme, cereau vehement Poliției să facă dreptate și tocmai ei, ulterior, în mod surprinzător, și-au retras plângerea. Trebuie să recunoaștem că o astfel de atitudine bizară ridică și astăzi multe semne de întrebare și poate sugera că înțelegerile din umbră sunt mult mai prețioase. Totuși, jurnalista a fost pedepsită pentru exprimarea unor bănuieli care și azi stau în picioare.
Aveți grijă ce scrieți și despre cine scrieți sau vorbiți pentru că noi suntem aici să facem "dreptate"!? Asta este "dreptatea" oferită de magistrații constănțeni, "dreptatea" care nu face decât să-i avertizeze și să-i intimideze pe ziariști. Judecătorii nu s-au mulțumit să o pedepsească pe ziaristă, punând-o să-și prezinte scuze față de edil printr-o scrisoare publică, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere și obligând-o să publice decizia într-un ziar local sau central, ei au decis să-l și despăgubească moral pe primar, și nu oricum, ci cu 50.000 de lei.
Mai mult, edilul a scăpat, ca prin minune, și de timbrarea acțiunii la valoarea pretențiilor pe care le ridica, de 200.000 de lei, astfel că pronunțarea părea a fi dată chiar înainte de judecata în fond.
În aceste condiții, cel puțin ciudate, stau și mă întreb cum ajung magistrații la astfel de decizii și de ce nu sunt atât de mărinimoși și când vine vorba de victimele unor accidente rutiere, care rămân uneori infirme pe viață sau de copiii care se trezesc orfani de mamă sau tată, în urma unor asemenea tragedii provocate de inconștienți?! De ce acolo valoarea despăgubirilor nu este, de cele mai multe ori, pe măsura prejudiciilor?!
De unde atâta dare de mână din partea judecătorilor când sunt puse în discuție afirmațiile unui jurnalist?! Aș merge mai departe și aș aprecia decizia judecătorilor ca fiind o poliță plătită ziariștilor care au curajul să emită aprecieri "usturătoare" la adresa unor VIP-uri. Și aici, de ce nu, i-aș include chiar și pe magistrații care, nu de puține ori, s-au declarat neoficial a fi victime ale unor răutăți jurnalistice.
Și dacă asta e dreptate, atunci și ei să răspundă pentru hotărârile greșite pe care le dau. Dacă într-un stat de drept nu există libertate de exprimare a presei, de ce să existe inamovibilitatea magistraților?!
Cu toții răspundem la locurile de muncă pentru greșelile pe care le comitem cu voia sau fără voia noastră, așa că mi se pare firesc ca și magistrații să plătească pentru hotărârile pe care le dau și care, ulterior, se dovedesc a fi greșite. Să plătească și ei din propriile lor buzunare pentru greșelile pe care le fac atunci când judecă strâmb, pentru hotărârile date în dorul lelii sau în momente de furie personală. Pentru că trebuie să recunosc că nu puțini sunt judecătorii care par a-și vărsa nervii și insatisfacțiile personale pe justițiabili în sălile de judecată. Ar fi injust să generalizez acest lucru dar, cu certitudine, am văzut nenumărate cazuri de acest gen. De ce să plătim noi, contribuabilii, prin statul român, pentru erorile unor magistrați, ale căror salarii cresc de parcă ar fi umflate cu pompa?! Așa cum știu să-și ceară nenumăratele drepturi, culmea, prin instanță, făcându-și dreptate între ei, tot așa să aibă și responsabilități și obligații și să plătească financiar pentru fiecare eroare, cum, de altfel, pretind astăzi, prin astfel de decizii, ziariștilor.
Dacă asta e dreptate, să fie pentru toți, căci, prin Constituție, suntem cu toții egali. De ce să fie unii mai "egali" decât alții, unii mai grozavi decât alții?! Nu pot să cred că acești magistrați nu au greșit niciodată atunci când, cu propriile lor conștiințe, au pronunțat o decizie sau alta. Dacă nu, mă înclin cu respect; dacă da, atunci să se gândească de două ori atunci când înclină balanța în favoarea unora și în defavoarea altora.
