Eu am fost întotdeauna de părere că suntem un popor ingenios, cu o imaginație spumoasă, debordantă și care, nu de puține ori, i-a lăsat pe alții cu gura căscată. Ceea ce, însă, nu este întotdeauna un lucru bun.
- Publicitate -
Nu știu dacă vă mai amintiți de reclama de acum câțiva ani, în care un român care trăia în America este trezit din somn de un apel telefonic. Răspunde iubita lui (care, trebuie precizat, nu era româncă) și îi pasează acestuia receptorul spunându-i într-un sictir total: "Romeinia!"
Dar, revenind la ziua de azi, să explic de ce mi-am adus aminte în contextul prezent de acest clip publicitar. Ei bine…, pentru că. Am citit zeci de pagini despre restricțiile de circulație, am fost la conferințe de presă în care s-a discutat despre intervale orare în care traficul rutier va fi strict controlat, despre măsuri de maximă siguranță, despre perimetre de securitate. Am tot auzit despre hotelurile unde vor fi cazați șefii de stat, ambasadorii și înalții oficiali, despre ce delicatese vor mânca ei. Mă tot întreb: oare lenjeria de pat este lila sau piersicie? Oare pe perne au, ca în filme, buchețele minuscule de flori, prinse în fundițe de mătase? Din amănuntele vizitei puternicilor lumii, am înțeles, printre altele, că Laura Bush nu se va mai întâlni cu Preafericitul Daniel, iar Putin ne ține încă în șah, neștiindu-se cu certitudine dacă va participa sau nu la summit.
În altă ordine de idei, (cea care însă mi se pare, de departe, cea mai importantă) există oameni care nu au habar ce înseamnă, nici măcar ca denumire, NATO. Oameni care nu știu că la summit-ul de la București participă 26 de state membre ale Alianței sau că, pe lângă acestea, vor fi prezente și cele 23 de țări care fac parte din Parteneriatul pentru Pace. Nu sunt de condamnat, atâta vreme cât, la noi, printre "distinșii" politicieni, nu am auzit vreun cuvânt despre Kosovo (în caz că ați uitat, țara noastră nu recunoaște independența kosovarilor), despre Macedonia (intră sau nu în NATO, își schimbă ori ba denumirea?), sau despre Georgia și Ucraina (mii de ucraineni protestează împotriva aderării țării lor la Alianță), despre securitatea energetică. Cine a amintit măcar de flagelul terorismului, de scutul antirachetă, de fierberea din Balcani, de tensiunile din Afganistan? Mai trimitem sau nu trupe? Se extinde sau nu Alianța?
Probabil că e neesențial, probabil că sunt aspecte care țin, în nebunia isterică a costurilor, a restricțiilor de circulație, a coloanelor oficiale și a vântului care, nu știm sigur, bate de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta?, de derizoriu, de o tehnică a detaliului. În urmă cu douăzeci de ani, România nici nu visa să fie gazda unui summit NATO. Astăzi, ne aliniem ca niște cățeluși care bălează, cu anarhiști cu tot, cu antimondialiști sau nebunii care amenință cu detonarea vreunei bombe și stingem luminile în case, tragem draperiile și așteptăm. Și stăm, și stăm… Va trece și summit-ul acesta și am, nu știu de ce, sentimentul că vom rămâne aceiași și după, un pic ignoranți, un pic mai mult circari, aceiași anonimi. De-aia cred că n-am uitat sictirul din vocea străinei: "Romeinia!"
