Nu ești pregătit!

Ziua 1. Aș vrea niște bani. Nu mulți, doar 1.000 euro, din care să iau oricând am într-adevăr nevoie. Nimic mai simplu, fac un overdraft. Toată lumea are așa ceva. La bancă nu stă nimeni să își bată capul cu tine. Ți se pasează formularul tip, care trebuie completat de contabilii de la locul de muncă. Întreb dacă mai am nevoie și de alte acte. Da, de o factură la utilități, care să confirme adresa de pe buletin. Ok.

Ziua 2. Formularul nu e gata. Nimic de făcut. Aștept, nu e nicio grabă. E ok.

Ziua 3. Mă întorc la bancă. Factura nu e bună, e veche de 32 de zile. Maximum 30 de zile, așa zice regulamentul, îmi spune ofițerul de credite, în timp ce se întreabă dacă îl voi lovi în gât sau nu. Oricum uitaseră să îmi spună că veniturile trebuia completate pe ultimele șase luni, și nu trei. Își cer scuze. Ok.

Ziua 4. Factura e bună, formularul e bun, situația nu e bună. Iar au uitat ceva. Mai e nevoie de o adeverință de la fisc, care nici ei nu știu ce ar trebui să dovedească, și o "propunere" de la societate. "Eu, firma X, îl propun pe domnul Năsăudeanu pentru overdraft. Dați-i bani, luați-i dobânda, că merită!". După cum spune marele Illidan Stormrage, "You are not prepared!" (Nu ești pregătit!). Ok, la revedere.

Ziua 5. Research. Overdraftul e o idee proastă, la fel ca și banca la care am mers. Caut credite pentru nevoi personale. Nicăieri nu scapi de comisionul de acordare, e o invenție românească aberantă, pe care au preluat-o toate băncile. Ți se iau bani, ca să ți se dea bani. N-ar putea să îți dea direct un credit mai mic? Adică să ceri 1.050 euro dacă vrei să iei 1.000 euro? Nu. Strici ordinea universului. Nu poți nici măcar să iei mia de euro și să plătești apoi comisionul. Trebuie să dai 50 euro și de-abia apoi ți se înmânează banii. Mici detalii. Ok.

Ziua 6. E sâmbătă. Nu lucrează nimeni. Ok.

Ziua 7. E duminică. Nu lucrează nimeni, în afară de mine. Oricum, nu am înțeles niciodată de ce băncile au program normal, 9 - 17. Și cei care au nevoie de bani lucrează între orele astea. Cei care nu lucrează fie nu au nevoie de bani, fie nu ar îndeplini niciodată condițiile impuse de o bancă. De ce nu lucrează băncile între orele 18 și 2? Trebuie să te învoiești de la muncă, dacă vrei să mergi la bancă. Dacă ajungi la 17:05, ușa e închisă și un paznic pensionar care face infarct dacă țipi la el îți mimează un "NU!" sictirit. Ok.

Ziua 8. Prima bancă. Contract de cesiune... nu se poate. Dar, dar... Niciun dar. La revedere. Ok. A doua bancă. Avem un mic comision aici, încă unul aici, o dobândă variabilă după trei luni, încă un comision aici, încă vreo două în caz că se întâmplă ceva, dar primiți un breloc cadou. La revedere. A treia bancă. Da, se poate, completați formularul tip și se rezolvă în maximum șapte zile. Trebuie să faceți credit pe un an și 10 luni, cât mai durează contractul. Ok.

Ziua 9. Formularul e în regulă. Stați așa, o secundă. Ce este liniuța asta aici?! Păi știți, au trecut o liniuță și apoi s-au prins că acolo se completa venitul lunar. E în regulă. NU, NU, NU! Nu este în regulă, nu putem accepta așa ceva!!! Este strigător la cer!!! Îmi vine să rup foaia și să i-o îndes pe gât, în timp ce urlu "Uite, a dispărut liniuța!!! A dispărut!!! A dispărut!!!". Ok, plec.

Ziua 10. Mă întorc cu formularul, fără liniuțe. Acum e bine, dar aici de ce nu ați bifat nimic? Păi, mă cheamă PAUL, e cam greu să fiu în concediu de MATERNITATE! Nu-i așa? Nu, nu este așa. Bine, bifați acolo vă rog, îi spun domnișoarei din spatele ghișeului. Nu, nu se poate! Doamne ferește. Îmi dă foaia și un pix. Completați dumneavostră, nu mă uit. Își pune mâinile la ochi și așteaptă să bifez. E cumva o glumă? Mă uit în jur și caut camera ascunsă. Dar nu e nicio glumă. Ok.

Ziua 10, după-amiază. Sună telefonul. E de la bancă. Știți, am verificat cererea dumneavoastră, însă nu se poate. Aveți un card la Euroline. Ok, și ce? E o rată la Altex, plătită deja de doi ani. Ce legătură are? Păi știți, cardul de la Euroline nu este anulat după ce vă plătiți ratele. Trebuie să faceți o cerere la ei. E doar un card, nu plătesc nimic. HELLO!!! Știți, cardul are și un mic overdraft disponibil, vreo 300 lei. Nu putem accepta. Dacă vă dăm credit și intrați pe overdraft și nu mai aveți bani de rată? Ok. Ok. OK!!!!

Ziua 11. Merg la Altex. Completez cererea. Cât durează să se anuleze? Păi eu trimit astăzi la București și cam două, trei... săptămâni. Sunați la ei după și aflați! Ok.

Ziua 12. Sunt sunat de bancă, e dimineață și este extrem de cald. Aștept să vină toamna, să plece turiștii, să merg prin Mamaia, să fac baie în mare. Pentru trei luni de chin estival, urmează nouă luni minunate. Avem nevoie de cererea de închidere a contului la Euroline, să o trimitem la București, ca să vă aprobe creditul. Ok. Merg la Altex și cer o copie, care mi se dă. O trimit prin fax la bancă. Sunt sunat iar. E în ordine, vă sună de la București în această după-amiază. Nu sună nimeni. E seară și tot e cald. Dar am aer condiționat acum. E ok.

Ziua 13. O zi întreagă fără bănci. E ca și cum s-ar fi șters ultimele două săptămâni. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Am visat că rușii și-au ascuns rachetele balistice sub lacul Siutghiol. Și că apa de fapt nu există, e doar un autocolant imens, pe care plutesc în derivă holograme la scară reală ale Titanicului. Totul e cât se poate de ok.

Ziua 14. Nu mă sună banca. Doar e duminică, nu lucrează nimeni, în afară de mine. Poate mă sună luni. Oricum, parcă nici nu mai am nevoie de bani.