Am văzut o reclamă la televizor, în care patroana unui IMM se plimbă, cu o expresie mulțumită, de proprietar sudist de plantație, printre câteva rânduri de mașini de cusut.
- Publicitate -
Totul este imaculat și sugerează că s-au făcut investiții mari. Ce urmează însă?
Când vine vorba de bani, românii demonstrează o lipsă acută de imaginație. Polițiștii cer saci de cartofi și apă plată pe post de șpagă, câștigătorii de la loto se sinucid, șmecherii își iau haine, mașini și femei identice iar patronii IMM-urilor din industria textilă au impresia că hainele lor marca "George & Maria" vor avea șanse pe piața Uniunii Europene.
De altfel, promovarea este singura mare problemă a firmelor românești. De preț nu se pune problema, căci suntem mult prea săraci ca să producem lucruri scumpe.
La chinezi, spre exemplu, e mai simplu. Iei 100xXiu și 100xJin și îi pui să muncească 12 ore pe zi, în schimbul vieții și al onoarei de a munci pentru Tatăl lor, apoi trimiți totul la export, niciun produs nefiind mai scump de 50 cenți (de dolar). Evident, în Europa, același produs ajunge să coste 10 dolari, ceea ce este puțin, având în vedere că bătrânul continent a ajuns să fie cel mai scump loc de pe planetă.
Desigur, un asemenea adaos comercial lasă loc de manevră pentru mulți băieți deștepți. Astfel, în 2007, statisticile exacte ale Chinei spun că în România au fost exportate produse textile în valoare de 4 miliarde dolari. În România, statisticile (la fel de exacte, bineînțeles, că doar suntem oameni serioși) spun că nu am primit produse decât de 2 miliarde dolari.
Chiar dacă 50% din marfă se pierde ca prin farmec pe mări și oceane, asta nu schimbă cu nimic faptul că am ajuns unul dintre principalii importatori ai textilelor chinezești.
Fabricile mari s-au desființat, numărul angajaților scade constant iar exporturile au ajuns să fie un sport extrem.
În aceste condiții, ce șanse are patronul din reclamă? E îngropat în datorii, căci a făcut împrumuturi la bănci, nu are mari șanse pe piața internă, dominată de chinezării și turcisme, iar de export nici nu se pune problema, întrucât e nevoie de subvenții, pe care nu le poate lua, deoarece are datorii prea mari ca să mai fie eligibil. Are nevoie de bani pentru promovare, pentru a plăti salarii decente, pentru a plăti facturile din ce în ce mai scumpe și a întreține utilajele noi. În plus, trebuie să își deschidă magazine în țară, adică să închirieze spații la prețuri prohibitive, să le amenajeze și, din nefericire, să încerce să convingă românii că produsele românești nu sunt de…
