Excepțional discursul lui Obama! Calibrat în așa fel încât să exalte norodul și să entuziasmeze intelectualitatea. Triumful științei relațiilor cu publicul și optimizării imaginii.
- Publicitate -
Dacă nu am fi paranoici, iar paranoia noastră nu ar fi justificată prin informațiile dezvă-luite publicului de băiatul rău al cinematografiei americane, Michael Moore, și de "Zeitgeist"-ul lui Peter Joseph, am putea chiar crede că Obama este omul providențial pentru Statele Unite ale Americii și pentru lumea întreagă.
Mi-ar plăcea să cred în bunele intenții ale lui Obama - este atât de simpatic, frumos ca o vedetă de cinema, cu o sobrietate care îi dă credibilitate totală, cu o
eleganță perfectă, prea perfectă pentru a fi naturală… De fapt,
prin formație, fac parte din publicul dispus să se predea în fața farmecului obamian. Vibrez la discursuri patriotice, mă entuziasmez în fața chemărilor la muncă și construcție durabilă, mă emoționează afișarea discretă a afecțiunii familiale.
Dar, logic, îmi este imposibil să concep că cineva, oricine ar fi, poate ajunge în poziția care-l transformă în cel mai puternic om din lume fără a face compromisuri extreme. Îmi este greu să cred că un om de bună credință, cu un background perfect, fără schelete în șifonier, a fost - necondiționat - lăsat și ajutat să promoveze până la poziția de lider mondial, ca un Făt Frumos care trece de Gheonoaie, de scorpie și de fiarele sălbatice. E un basm frumos, iar America mai crede încă în basme; românii, însă, trecuți prin comunism și printr-o democrație origi-nală, au devenit sceptici…
Mai degrabă pot bănui că exemplarul Obama a fost creat, cu succes, în laboratoarele de unde este condusă lumea și că, de această dată, a venit timpul pentru perfecțiune. Orice ar fi mai puțin decât perfect nu ar fi de ajuns pentru vremurile de criză pe care le trăim și le trăiesc. Gafele și bâlbele lui Bush jr. au avut farmecul lor și au îndulcit întrucâtva politica agresivă a Statelor Unite și nepopularele măsuri antiterorism. Acum, însă, națiunea americană nu mai trebuie să râdă, ci să se pună pe treabă și să depășească marea criză economică. În interesul ei, în interesul general, dar mai ales în interesul celor care, din umbră, conduc lumea.
