Onor, domnule baron!

Vasile Dâncu spunea că atunci când se gândește că fiul și fiica sa ar putea trăi într-o Românie în care Nicușor Constantinescu, Oprișan sau Dragnea se visează miniștri, îi vin în minte două gânduri: emigrația sau haiducia. Iar Vasile Dâncu este unul de-al celor trei – pesedist. Că diferența dintre cei trei și el este una de la cer la pământ în ceea ce privește cultura, viziunea politică, pregătirea profesională și multe altele, asta este cu totul altceva. Însă, pe fond, toți mănâncă la aceeași masă, la care Geoană, Iliescu, Mitrea și Hrebenciuc au pâinea și cuțitul. Așadar, dacă un pesedist recunoaște că îi vine să își ia lumea numai la gândul că s-ar putea trezi, într-o bună dimineață, într-o Românie în care Constantinescu ar primi "Onor, domnule ministru!", mă întreg cum m-aș putea simți eu, copilul meu, familia mea, toți românii de rând. Ce-ar ajunge țara asta dacă un clan de "afaceriști" imobiliari, care a împărțit și fărâmițat Constanța și Mamaia după chipul, interesele și asemănare lui, ar ajunge în mecanismul de guvernare? Precum o haită de lupi hulpavi, bălind prin spatele lui Geoană și Mitrea, mârâind amenințător către conducere, își marchează teritoriul în partid, de pe postura marilor învingători. Vor în Guvern, vor să conducă țara. Și astfel, vom ajunge, ușor, ușor, la vechile forme de organizare, împărțind țara în moșii și feude, conduse de onorabili baroni. Un Oprișan, un Dragnea, un Constantinescu, cu Hrebenciuc și Mitrea în față, o vor pune de cel mai tare guvern avut vreodată de țara asta. Iar noi vom asista neputincioși la jocul lor de putere că doar prin votul celor mulți au ajuns unde sunt astăzi și vor accede unde vor mâine. Mazăre și Constantinescu nu sunt deloc pretențioși. Ar vrea să pună mâna pe Ministerul Mediului, pe cel al Turismului, care ar urma să fie creat special pentru ei, și, de ce nu, poate și un pic de Justiție sau Interne, pentru a mai scăpa un pic de stresul anchetelor lungi și obositoare. Bineînțeles, dictate de Băsescu. Condiția ca toate astea să devină realitate ar fi ca ei să câștige alegerile parlamentare la Constanța, victorie ce ar fi coroborată cu succesul de la localele din vară, iar PSD să fie în postura să facă el guvernul. Prima parte a înțelegerii este perfect realizabilă. Oricum ar fi decupate colegiile electorale în județul Constanța, priveliștea politică va rămâne aceeași. Nici cel mai iscusit croitoraș nu ar reuși să croiască 14 petice din județul Constanța care să nu fie colorate, preponderent, în roșu. Întreg județul este controlat, de la un capăt la altul de PSD. Astfel, candidaților social-democrați la parlamentare le va fi mult mai ușor să se impună în colegii electorale în care majoritatea primarilor și consilierilor sunt din propriul partid. Pesediștii vor fi peste tot acasă, vorba rapidiștilor. În plus, liberalii, pedeliștii vor ezita să se implice în bătălii electorale, care presupun costuri enorme și în care rezultatul este unul previzibil. Și nu în favoarea lor. Mai rămâne de văzut dacă va reuși PSD să câștige alegerile la nivel național, însă, după cum se mișcă scena politică, lucrurile bat spre o nouă victorie roșie. Așadar, nu ne va mai rămâne decât să emigrăm, să apucăm calea haiduciei sau, smeriți, cu capul plecat, să salutăm cuminți: "Onor, domnule baron!".