În ciuda faptului că se spune că trăim în plină democrație, aprecierile lui Adolf Hitler par să caracterizeze fidel ce se întâmplă astăzi la "mansarda" politică românească: "Dacă doriți simpatia maselor, trebuie să spuneți lucrurile cele mai stupide și mai gogonate". Jos, la parter, rămâne, evident, electoratul. Scârbit, mințit sistematic și consecvent de mai bine de 17 ani de băgătorii de seamă care se perindă pe la putere și descurajat până și în gestul de a-și exprima dorința. Electoratul nu mai vrea să voteze, nu mai vrea să își asume conștient o vină care nu este a lui. Ideea conform căreia "românii au conducătorii pe care-i merită" mi se pare cât se poate de falsă, de ipocrită.
- Publicitate -
M-am așteptat ca europarlamentarele să semene cu o caracatiță, să ia în stăpânire agresiv, acaparator, prezentul. Aproape că am sperat o campanie ca la carte, cu informație din belșug, cu povești care să salte notorietatea candidaților. Aiurea!
În Constanța au avut loc vreo două mitinguri răsuflate, excelând în penibil. Pe panourile destinate exclusiv afișajului electoral se văd niște figuri încercănate, ale căror chipuri încărcate de fond de ten nu-mi spun nimic, nu-mi promit nimic, nu știu nici măcar să mintă. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva simulacrul ăsta de cam-panie și, în definitiv, tot ce este legat de europarlamentare, ține de generația mea sau este o moștenire postdecembristă care se chinuie să existe. Penibil! Acesta e cuvântul, sloganul, esențialul.
Mulți anonimi care, chiar și după data de 25 noiembrie, vor rămâne tot anonimi. Niște clovni machiați necorespunzător clipei, care zâmbesc tâmp, fals, cocoțați la etajele șase, șapte opt ale blocurilor turn. Niște coordonatori de campanie care nu știu sau pur și simplu n-au chef să promoveze, să facă cunoscut, să arate cine va fi acolo, în Parlamentul European, "vocea poporului".
Dar oamenii, săracii, abia dacă au habar ce este acela Parlamentul European. Ei văd afișe, mesaje, candidați – mai mult sau mai puțin eligibili – care le zâmbesc "înțelegător" și blând și care, chipurile, le înțeleg nevoile, necazurile. S-au întors acum cu fața către ei, muritorii de foame care, însă, nu vor mai face nici măcar dovada educației politice exprimate prin vot.
Mesajele sunt stupide pentru că nu mă interesează că X are încredere în Y pentru Parlamentul European și nici să rămânem europeriferici, dar români. Sunt curioasă cum un anume "cel mai bun" va promova acolo ce n-a știut aici.
La fel, o să fie interesant să asistăm la "promovarea" unei Românii cu care alegătorii nu doar că nu se mai identifică, dar de care se și dezic.
Așadar… Candidații pentru PE și campania lor expirată nu sunt ale mele, nu sunt ale noastre. Refuz să le recunosc, pentru a nu știu câta oară de la revoluție, dreptul lor de a greși. Prin urmare, adeziunea electoratului pică.
