Numirea constănțeanului Nicolae Nemirschi la cârma Ministerului Mediului a început să dea deja roade. Cam zbârcite pe dinafară și cam râncede sub coajă, dar tot roade sunt. Potrivit unui caz din 28 ianuarie anul curent, toate instituțiile ce se află sub păstorirea sa au obligația să întoarcă spatele presei până când se consultă în prealabil cu domnia sa. Măsura aceasta s-a luat "în scopul transmiterii unui mesaj coerent din partea instituției, în concordanță cu strategia și politica de mediu pe care ministerul și-a însușit-o". Frumos. Iar pentru transmiterea unui mesaj coerent "vă solicităm ca, în prealabil organizării de conferințe, comunicate de presă sau apariții mass-media în probleme ce țin de activitatea instituției, să informați, în termen rezonabil, cabinetul ministrului cu privire la problematica care urmează a fi abordată, precum și punctul de vedere pe care îl aveți cu privire la tema solicitată".
- Publicitate -
Este de apreciat faptul că do(m)nul ministru Nemirschi a învățat să nu pună presei pumnul în gură direct și pe față, ci într-un mod mai diplomatic, prin amânări și întârzieri. Instituțiilor din subordinea Ministerului Mediului nu li se poate solicita nimic din partea presei, pentru că reprezentanții mass-media nu vor primi decât priviri încurcate și ridicări din umeri, cuplate cu promisiuni cum că peste câteva zile s-ar putea să picure, în cele din urmă, ceva informații. Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus "imagine coerentă".
Astfel de hotărâri vor produce și situații hilare. Ca redactor la departamentul de educație și cultură m-am trezit că nu mi se pot oferi date despre o expoziție cu lucrări realizate de elevi pe teme ecologice. În ce fel impietează un articol pe această temă, la pagina de cultură, asupra coerenței imaginii oferite Ministerului Mediului, este una din acele enigme ale tranziției care cu greu și-ar putea găsi răs-punsul. Că tocmai la instituțiile din subordinea Ministerului Mediului să se țină apele tulburi de la centru, ca nu cumva din greșeală să se vadă peștii care înoată sub suprafața apei, își are măsura ei de ironie. Să înțelegem că anumiți pești nu ar trebui văzuți?
