După trei mandate de președinte, după "sforăraia" marcă a comunismului rânced și după ce și-a crescut la sân, ca o lupoaică plină de dragoste, puii, președintele onorific al social-democraților se retrage din linia întâi, dezbracă rochia de primadonă a scenei parlamentare. În sfârșit! A venit vremea unei renunțări, ce-i drept, forțate, frustrante, dar asta nu pentru că așa a vrut, ci pentru că sistemul votului uninominal nu i-a lăsat niciun as în mânecă.
- Publicitate -
Marginalizat de noii campioni PSD, care-și poartă cu mândrie laurii victoriilor din locale, foști ștrumfi în ale politicii, actuali baroni reconfirmați, Iliescu s-a văzut în postura unui om care, după zeci de ani de abracadabreli comuniste, trebuie, totuși, să se pensioneze. Îmi imaginez că e obositor să închizi ochii în fața aservirii politice a justiției, că e foarte solicitant să "bagi pumnul în gură" elitei culturale, până când o reduci, definitiv, la tăcere, că e dificil să instigi la ură niște mineri, într-o Piață a Universității în care doar disperarea și durerile mai făceau legea.
Destinul familiei PSD sau, și mai bine, (că sună, poate, mai reconfor-tant), moștenirea lăsată de Ion Iliescu social-democraților este acest sistem mucegăit, cuprins de molii și "pândit" de găuri și putrefacție. Rinocerizarea propriilor copii, "tinerimea" PSD, nu s-a produs spontan, și nici ca o revoluție, ca o reformă din interiorul partidului. O vorbă din popor (căci gura anonimului, adevăr grăiește) spune: "Cum îi crești, așa îi ai".
Așadar, mon cher, așa numitul actor politic care pleacă din viața parla-mentară lasă în urma sa gașca de zmei pesedei. Printre ei, grupul de la Constanța, care salută cu tupeu toată țara, căci, vorba cântecului, "învingătorul ia totul", își analizează, în prezent, șansele pentru parlamentarele din toamnă. Și c-o fi, c-o păți, discipolii verifică abia astăzi tot ce-au învățat de-a lungul dictaturii proletare care s-a târât, ca o lavă perfidă, chiar și după 1989. Se bat cu pumnii în piept cum că vor și ar putea să obțină trei portofolii, iar pentru acestea, numele vehiculate până în prezent sunt cele ale lui Nicușor Constantinescu, Alexandru Mazăre și Corina Martin.
Și ca și cum scârba și dezaprobarea exprimate fără menajamente de Uniunea Europeană față de "evoluția" înregistrată în ultimul timp de patria mumă nu ar fi fost de ajuns, se pare că, după alegerile din toamnă, vom avea parte de un nou val de toleranță față de îmbietorul și dulcele parfum al corupției autohtone. Că și-așa regizea-ză britanicii filme în care "ridică statui" corupției românești, dând drept exem-plu chiar Parlamentul României. (!!)
Dar… noroc cu uniforma militară, că poate scoate PSD-ul din Constanța armele de luptă și duce mai departe buna tradiție a dictaturii proletare, după modelul, "munciți, proștilor, pentru voi, vă dăm pomeni din banii voștri,
și-acum, sărutați inelul patriarhului! La doi, trei, șiiiii…".
Scenariul nu e departe de realitate. Rămâne de văzut dacă, după instalarea în fotoliile moi de pluș, de senatori și deputați, după preluarea portofoliilor, social-democrații se vor dezice de politica dusă până acum de "adevăratul" patriarh al scremerii politice sau dacă, cine știe, vor urca pe tronul, vorba lui Dâncu, "putrezit de pișat", numai și numai pentru a-și revărsa, într-o nesimțire genetică, "tupeul de borfaș".
