Am văzut în lucrarea lui Friedman, "Lexus și măslinul", o poză din 1998, marcă France Presse, în care un anume Shimon Biton își pune telefonul mobil pe Zidul Plângerii pentru ca o rudă de-a sa din Franța să poată spune o rugăciune la locurile sfinte. Prima mea reacție a fost, recunosc (ei, da, să-mi fie rușine!), WTF?? Ne-am țăcănit de tot? Cum, Zidul Plângerii, să te rogi prin telefon? E ca și cum ai face playback pentru sănătate, pentru tot ce-ți dorești tu mai mult să se împlinească. Sau, mă rog, ca și cum ai turna o sută de scene pentru un act care, prin definiție, ar trebui să fie unic, irepetabil și, mai ales, intim.
- Publicitate -
Mă enervează toate ipocriziile din perioada posturilor care preced sărbătorile creștin ortodoxe, toate sfaturile de "așa nu", toți atotștiutorii pe care îi aud dând lecții în stațiile de troleu, la piață, în mall, despre cum și în ce fel și când e mai bine să invoci numele Domnului.
Și nu mă pot abține să nu mă întreb: când am sistematizat, serializat, trecut prin toate filtrele frivolității și ale banalului ceea ce, de altfel, cucernici și pătrunși de "cele sfinte", numim divinitate? Când am început să speculăm, globalizați până-n măduva credinței, religiosul și religiozitatea? N-am cine știe ce aplecare spre subiecte de genul acesta, DAR! să dai un telefon, fie el și în fața Zidului Plângerii, ca să îți plângi rugăciunea, speranța, disperarea mi se pare dincolo de orice… - cum s-o numesc? - decență.
Știu, știu, o să spuneți, probabil, că eu sunt o rătăcită și că n-am eu de unde să știu că omul ăla și-a dorit până la cer și înapoi să se roage la locurile sfinte, că
n-am cum să înțeleg eu, ca muritor de rând, cea mai fierbinte aspirație a celui care, zice el, crede. Păi, în cazul acesta, spuneți-mi și mie: când a devenit Dumnezeu tangibil? Când i-am pus un cod de bare, dată de valabilitate, când i-am atașat un prospect? Și cum procedăm: dacă apar manifestări neplăcute ne adresăm, la fel, medicului și farmacistului?
E evident faptul că ceea ce mi se pare mie ca fiind decent și rezonabil e departe de realitatea din poză. Premisele credinței (dacă or exista) au trecut, între timp, de la unic și personal, la "produs" de serie, disponibil pe telefonul mobil.
În acest context, n-ar fi, probabil, ieșit din comun ca mâine sau azi sau deja ieri cineva să fi încercat să-l sune pe Dumnezeu cu taxă inversă, sau să-i trimită un sms din cele 400 gratuite sau un mail sau să-i lase, cine știe?!, un offline. Nu de alta, dar îmi imaginez că status-ul Domnului pe Mess e, aproape întotdeauna, "ocupat".
