- Iubi, ce zici de poșeta asta? Nu-i așa că-i faină rău? Dar costă jumătate din salariul meu, n-aș putea să-mi permit un asemenea asediu la portofel… Al tău, însă, n-ar avea așa mult de suferit…("Hai, umflatule, nu te zgârci acum, cu banii ăștia cumperi o sticlă de vin într-o sâmbătă seară …")
- Publicitate -
- Bine, pisi, lasă că ți-o iau eu… ("Mă omoară asta. Acum câțiva ani își cumpăra chiloți polyester din Tomis 3 și-acum numa’ D&G vede, țăranca…")
- Te iubesc, motănel… lugu lugu… în seara asta sunt numai a ta… ("Asta dacă ți-ai concediat cumva șoferul sau dacă, printr-o conspirație a univer-sului, vei putea fi bărbat mai mult de 2 minute. Cu tot cu țigara de după").
- Și eu te iubesc, ești viața mea. ("Și moartea mea. Mă iubești pe dracu… dacă n-aș avea bani, n-aș fi nici unghia de la degetul mic al lui Chuck Norris pentru tine…").
- 700 lei costă poșeta. Rămâne?
Ea: ochi rugători, lucind a entuziasm tâmp. El: rânjet cabalin, un disconfort imperceptibil, mascat de o grimasă aproape suprarealistă.
- Da, rămâne, orice pentru iubirea mea! ("Senzațional! Cursuri de minciuni îmbrăcate-n zâmbete, numai cu Gicuțu fraieru’. Ce patetism sublim!")
- Mulțumesc, ești cel mai bun! ("Ești prost, urât, gras, porți ciocate, singura carte citită este "Alchimistul", pe care ai legat-o în piele, ești specializat în sex platonic, nu-mi știi nici numele de familie și ți-a rămas mărar între dinți!")
- Ce nu fac eu pentru tine…("Îmi promit că n-o să-ți iau niciodată mașina aia! N-ai tu față… când erai la mă-ta acasă mergeai cu patruzeciu… acum Audi a devenit natura ta umană…")
- Ce generos ești, puișor…("Zgârcitu’ naibii ar lista la bursă și 10 lei găsiți pe jos!)"
- Am rezolvat-o și pe asta. Mergem acasă? Am o surpriză pentru tine. ("Știu cum să mă despart de tine: te cer de nevastă").
- Ce surpriză? ("Ce surpriză? Cu imaginația pe care o are shaw - n-ar putea decât să mă ceară de nevastă").
- Nu te teme, știi că nu sunt adeptul glumelor proaste. ("Mi-ar plăcea să-ți fie frică de mine. Mi-ar plăcea ca oamenii să mă respecte. Mi-ar plăcea să fiu deștept și frumos. Nu pot să mă imaginez altfel decât ceea ce sunt și asta mă înnebunește. Doamne, banii ăștia m-au înnebunit!").
- Abia aștept să văd ce mi-ai pregătit. Sunt sigură că voi fi plăcut surprinsă! ("Nu de tine mă tem, ci de veșnicia ta! Ai noroc că penibilul n-a ucis încă pe nimeni").
Se urcă în mașina portocaliu sidefos, el își aranjează, spasmodic, lănțișorul aur pur, cât să acopere un pliu de ceafă, ea își șterge un fir de praf imaginar de pe pantoful cu toc 12, de ieșit. Nu se gândesc la nimic. Nici măcar la descărcarea energiilor libidinale post shopping. E 8 martie. Fiecare își ia partea. La mulți ani!
