Recunosc, îmi lipsește exercițiul de admirație față de politicienii românii. Oamenii care îmi plac nu se bucură de cele mai bune poziții fie pentru că nu le este permis, fie pentru că nu vor să facă încă un pas în față. Din alt punct de vedere, la fel de adevărat este și faptul că, uneori, pentru a admira până la ca-păt un om prefer să păstrez o oare-care distanță. Altminteri, am șanse să-i descopăr slăbiciunile și angoasele și, astfel, să nu-mi mai placă la fel de mult. Lucru pe care, însă, nu-l fac și copiii, și asta dintr-o inocență a vârstei, dar și pentru că vânzătorii de iluzii, strategii politici ai lui "pește prăjit" fabulează fără grație și fără simțul eșecului.
- Publicitate -
"Când mă fac mare vreau să mă fac primar. Asta îmi doresc. Nu contează în ce oraș. Așa vreau eu! Și vă anunț încă de-acum, mami, tati, că eu n-am vise cum aveau prietenii mei de la grădi, și nici cum au, acum, colegii mei de clasă, care visează la Moni și la Iri. Eu vreau să mă fac șef de primărie. Auzi, mami, e adevărat că dacă bag frica în oameni și dacă dau de pomană, o să mă voteze? E adevărat că dacă o să mă plâng la ei că eu sunt, de fapt, o victimă a sistemului ticăloșit, ei o să-mi plângă și de milă și pe umăr și-o să mă placă și mai mult? Și, mami, încă ceva: dacă o să mă dau mare șmecher și o să-i sfidez, și-o să le vorbesc când calm și sictirit, când pasional și nervos ei o să facă și mai mare coada la pui? Vai, dac-aș putea, aș face ca în reclama aia, aș arunca un pui și i-ai spune «zboară, puiule, zboară!», iar el, mititelul, din mâinile mele de primar, o să ciugulească voturile amărâților. Atunci când o să fiu supărat, am să înțep, deloc subtil, și electoratul, și contracandidații
mei și, în fine, pe toți ăia care nu mă-nghit. Iar când voi fi supărat, o să dansez ca lumea, că doar d-asta tot iau cursuri de dans grecesc".
"Vai, dragul meu, să nu faci așa ceva! Să nu procedezi, ca alți oameni care ocupă cel mai înalt fotoliu din administrațiile locale, nu contează de unde anume sunt ei, și să protejezi ceea ce noi, adulții, numim o ierarhie politică viciată, clientelară. Să nu te dai mare zmeu și să nu-ți bați joc, tot așa cum mai fac unii și alții, de discursul politic, exhibat într-un spațiu public care este oricum destul de afectat de inepții și fabulații. Da? Înțelegi ce-ți spun eu aici? Și nici să nu promiți, cu mare tam tam, marea cu sarea, altfel spus, vise ambalate frumos și promise și de alții, decât dacă vei fi tu sigur că poți să te ții de cuvânt. Lucru de care, sincer îți spun, mă îndoiesc. Nu că nu tu n-ai avea cuvânt sau onoare, dar uneori prea uiți de numere și proporții… Știi… n-ar fi fair play, față de oameni, să-i amăgești c-ai să le dai și-ai să faci, fără număr, fără număr. Pentru că s-ar putea să nu poți… Să nu îi minți. Și, mai ales, atunci când urbea geme de probleme, să nu-ți faci coada colac spre plaiuri cu munte și mare, acolo unde viața se vede mai frumoasă, mai bronzată și parcă mai ușoară. Ai să te faci mare și-ai să înțelegi".
Asemănările cu fapte și personaje reale ar putea să nu fie întâmplătoare.
